Everybody wants to be a cat

Google cool

2012-01-30T13:58:00.000+02:00

Ski 2012 according to my htc

2012-01-24T23:02:00.001+02:00

Light

2012-01-03T15:44:00.001+02:00

Recent tasty findings

2011-12-15T20:37:00.000+02:00

Pinot Noir de Purcari (2008) - seamana cu ceea ce numeam in copilarie "capsunica", dar e sec. oh joy. oh joy, oh joyyyyy!
ciuperci crude (thx to Olivia Steer). Regret ca am fost incredula si am facut doar un castron mic. Am si poze - altadata, cand am sa am chef de detalii (am efectuat cateva modificari fata de original). Interesant: toate retetele de raw food incercate pana acum au fost extraordinar de gustoase si de ne-migaloase. Mai cercetez. Ma simt on the verge of a breakthrough.
non-food but still tasty: vreau una din astea. Mai am indoieli asupra culorii, cred ca stiu dimensiunea, dar trebuie sa ma hotarasc repede, inainte sa inceapa sa se creada si astia Louis Vuitton si sa creasca preturile care acum sunt atat de rezonabile. Rosu? Rosuuuuuu......Mos Craciun, ma auzi, Mos Craciuuuuunnnnnn?

Feminism (for dummies)

2011-12-08T14:13:00.001+02:00

"College feminists made fun of skyscrapers, saying they were phallic symbols. They said the same about space rockets, even though, if you stopped to think about it, rockets were shaped the way they were not because of phallocentrism but because of aerodynamics. Would a vagina-shaped Apollo 11 have made it to the moon?

Jeffrey Eugenides - The Marriage Plot

Ciordeala de pe FB - cateodata graieste si destept

2011-11-25T18:48:00.000+02:00

Gutenberg.org

2011-11-25T18:35:00.000+02:00

Deoarece am avut ce citi si am mai descoperit si aplicatia de Kindle pentru Android, n-am mai apucat sa intru recent pe Project Gutenberg.
Sadly, azi am aflat ca fondatorul lui a decedat recent. Bineinteles, Steve Jobs a umbrit si aceasta disparitie, figures.
M-a impresionat un citat la care tinea in ultima parte a vietii:

"Reasonable people adapt themselves to the world. Unreasonable people attempt to adapt the world to themselves. All progress, therefore, depends on unreasonable people."

Aparent, acesta ii apartine lui G.B.Shaw.

Poate ca suna ca si cum mi-am gasit o scuza literara pentru momentele in care sunt nerezonabila. Poate. Doar ca, desi nu fac din asta un scop si astfel nu ajung sa rastorn muntii, cred ca sunt suficient de nerezonabila cat sa pot sa caut sa evoluez. Sa inteleg. Poate ca nu sunt destul de curioasa in interpretarea inginereasco-stiintifica a termenului, dar asta nu inseamna ca opiniile contrare nu ma intriga, ca nu incerc sa le inteleg si ca, atunci cand le gasesc nerezonabile, ca nu am sa incerc sa le schimb.
Instinctul se opune schimbarii. Schimbarea te scoate din zona de confort. Schimbarea e nerezonabila.
Schimbarea e progres. Si eu insami port cu mine multe lucruri de schimbat.

Daily morning obsession

2011-11-24T19:05:00.000+02:00

Cica viteza maxima a unui grup (cireada) e data de viteza maxima a celui mai slab din membrii lui.
E un gand obsesiv in diminetile cu metrou.

House-ism

2011-11-22T23:29:00.001+02:00

Death is a consequence, not a symptom.
(Gregory House)

Hell

2011-11-18T21:45:00.000+02:00

" 'But it's so silly, all this political squabbling,' said Rampion, his voice shrill with exasperation, 'so utterly silly. Bolsheviks and Fascists, Radicals and Conservatories, Communists and British Freemen - what the devil are they all fighting about? I'll tell you. They're fighting to decide whether we shall go to hell by communist express train or capitalist racing motor car, by individualist bus or collectivist tram running on the rails of state control. The destination's the same in every case. They're all of them bound for hell, all headed for the same psychological impasse and the social collapse that results from psychological collapse. The only point of difference between them is: How shall we get there? It's simply impossible for a man of sense to be interested in such disputes. For the man of sense the important thing is hell, not the means of transport to be employed in getting there. The question for the man of sense is: do we or do we not want to go to hell? "
(Aldous Huxley - Point Counterpoint).

Shopping in neon light

2011-11-15T21:04:00.000+02:00

shakes whatever's left of your self-esteem after a hard day.
on the bright side (pun intended), that stopped me from impulsive shopping. all's well when it ends with black cat earrings.

Despre vicii cu Nicolae Steinhardt

2011-11-03T19:43:00.001+02:00

Sursa: comentariile la acest articol (cu multumiri!) Trebuia sa pastrez acest citat!

“Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.
Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori…
Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.
Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor… Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre..”

Stilou

2011-10-20T16:55:00.001+03:00

Sa construiesti un stilou bun in secolul 21 tocmai a devenit rocket science. Nici "stiloul chinezesc" nu mai e de mult ce a fost. Si-a omorat oare Mont Blanc toata concurenta????

Dr. Seuss again

2011-10-14T18:08:00.000+03:00

You have brains in your head.
You have feet in your shoes.
You can steer yourself
any direction you choose.
You're on your own.
And you know what you know.
And YOU are the one who'll decide where to go.

Oh, the Places You'll Go!

Qwertz

2011-10-05T11:56:00.001+03:00

Muraturi, prima incercare

2011-10-02T10:31:00.001+03:00

"Pe ce te bazezi?"

2011-09-28T10:23:00.001+03:00

E incredibil cat de incetatenita e ideea ca intrebarea de mai sus e marca lui Ilie Moromete. De fapt, de ce ma mir? Cine-l (mai) citeste pe Marin Preda?
E vorba lui "al lu' Parizianu'". Stefan, pe numele lui. In "Delirul". Uof.

September

2011-09-26T21:12:00.000+03:00

Lost habits.
Still a teenager at heart. I keep thinking over and over again about my perfect life. I got all the little fuzzy things that go straight to my heart and make me feel soft and warm. I got the man with the strong arms, I got the new cast iron pots that I can't wait to try out, got my comfy couch and red cotton sheets and pink wine and dark chocolate and apple pie and my ebook reader and Pride and Prejudice and Grey's Anatomy and the long orchid dress and the black suede shoes with a ribbon and the cat tattoo on my back.

However I feel so stuck. Shopping is just another way of coping. I am the walking image of The Narrator before Tyler Durden. I got Ikea catalogs and Ikea pots and knives. Shopping for pots and bio lavender essence. Shoes and dresses. The cat tattoo. When will the fighting begin? It has to begin, it just has to!

Yet again, always missing something. Always running for the great unknown and always fearing it. Always a teenager, filled with overflowing passion. I just can't handle the intensity anymore. Or can I?

I used to ditch relationships because I always feel so intensely it hurts. Just like sex. Sometimes it hurts and you flinch but then again it's so intense that you can't help going back there again and again and again.

I'm just too self-conscious. I avoid losing myself in what I want to feel as I already know that I can only feel things at maximum intensity and maximum intensity always hurts like hell. I lose myself in powerful embraces. When my bones begin to crack I feel loved.

I'm a weird creature. I keep telling myself to write a darn book, maybe I'd release some of the suppressed energy. Too bad I cannot spend all this intensity in sports, I'd be no less than Usain Bolt.

In sfarsit!

2011-09-24T18:25:00.000+03:00

Rapsodii de toamna

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.
Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie:

Cică-n munte, la povarnă,
Plopii şi răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile.

Şi-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toţi ciulinii pe cărare
Fug cuprinşi de panică...

Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaştină.
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baştină

Şi din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!

II

Într-o clipă, alarmate,
Ies din şanţuri vrăbiile.
Papura pe lac se zbate
Legănându-şi săbiile.

Un lăstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca să ţie-o cuvântare
În această chestie.

Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Şi din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.

Lişiţele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faţa locului.

Un ţânţar, nervos şi foarte
Slab de constituţie,
În zadar vrea să ia parte
Şi el la discuţie.

Când deodată un erete,
Poliţai din naştere,
Peste baltă şi boschete
Vine-n recunoaştere

Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului,
Ca să-l aresteze pentru
Siguranţa statului...

De emoţie, în surdină,
Sub un snop de bozie,
O păstaie de sulcină
A făcut explozie.

III

Florile-n grădini s-agită.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Îşi îndreaptă talia.

Trei petunii subţirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
"Ce ne facem, fetelor?..."

Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în ţărână
Dinţii, de mizerie.

Şi cu galbena ei zdreanţă
Stă-n lumina matură,
Ca un talger de balanţă
Aplecat pe-o latură...

Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele.
Doar o gărgăriţă mică,
Blestemându-şi zilele,

Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
În costum de ginere.

Împrejur îi cântă-n şagă
Greierii din flaute.
"Uf, ce lume, soro dragă!"
Unde să-l mai caute?

L-a găsit sub trei grăunţe
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la poliţie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-aşa vremi protivnice
Se vorbiră pe şoptite
Să se facă schivnice.

Şi cum ştie-o rugăciune
Doamna măsălariţă,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariţă.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.

Vezi! de-aceea mătrăguna
A-nvăţat un brusture
Să le spuie-n faţă una
Care să le usture!...

Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibraţie,
Şi-a oprit o libelulă
Zborul plin de graţie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Giuvaer de smalţ şi aur
Cu sclipiri de platină.

V

Dar deodată, pe coline
Scade animaţia...
De mirare parcă-şi ţine
Vântul respiraţia.

Zboară veşti contradictorii,
Se-ntretaie ştirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toţi întorc privirile.

Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor...

Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .

Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.

Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă...

(Cat de drag mi-e mie Toparceanu!)

Metrosexual sau cocalar?

2011-09-22T21:59:00.001+03:00

Ce-i cu moda asta noua la barbati, sa-si tunda parul de pe ei? Arata ca niste extensii de pi*de rase cu o saptamana in urma de o starleta porno care e la ciclu si nu-si mai bate capul!
Mi se intoarce stomacul pe dos gandindu-ma cum ar fi sa mangai o piele acoperita cu tuleie d-alea. Probabil asemanator cu a mangaia o gaina fara fulgi si proaspat parlita.

Dieffenbachia infloreste

2011-09-18T21:24:00.001+03:00

Focaccia

2011-09-11T20:22:00.001+03:00

Fresh. Doar unul din cele 7 feluri de mancare facute azi. Yum.

Creveti in interpretare proprie

2011-09-09T18:08:00.001+03:00

Foame + Good Food + Gilmore Girls = inspiratie!
Adica: o punga de creveti norvegieni tavaliti in unt si ulei de masline plus o mana de mazare si una de fasole verde, sare, piper, boia iute, trei catei grasi de usturoi felii, zeama de la o lamaie si putin vin alb. I-am terminat in 10 minute si am lins si ultimul strop de sos extraordinar de bun. Cu un roze sec de Segarcea, Domeniile Coroanei 2010. Inca ma ling pe bot.

Kindle

2011-09-01T18:28:00.000+03:00

incep sa pricep what the fuss is all about. o carte chiar vine cu un singur click. absolutely fabulous. sunt prinsa total si asta in conditiile in care eu folosesc doar aplicatia pentru android. imaginati-va ce prapad as face cu the real thing.

Curiosities

2011-08-22T18:23:00.000+03:00

"Oh!" said Fleur, "I do wish you'd both drop that. Nobody will
have anything to say to it. You might as well ask the people of
to-day to live like St. Francis d'Assisi."
"My dear young lady, suppose St. Francis d'Assisi had said
that, we shouldn't be hearing to-day of St. Francis."
"Well, what real effect has he had? He's just a curiosity. All
those great spiritual figures are curiosities. Look at Tolstoi
now, or Christ, for that matter!"

John Galsworthy - The Swan Song (3rd volume of A Modern Trilogy)

American pancakes

2011-08-21T12:56:00.002+03:00

Zicea cineva ceva de slabit??

Growth

2011-08-11T13:09:00.001+03:00

"I mean, everybody is so obsessed with growth, but when you think about it, for a mature organism, a growth is basically a cancer, right?"

(din aceeasi carte ca ieri)

Corporatiile nu se considera niciodata mature, e clar, dar nici nu vor sa fie tratate ca niste copii.

team?

2011-08-10T19:17:00.000+03:00

And her mother said: "I don't mind if you play sports, but only if it's going to teach you cooperation and communitymindedness". And Patty said:
"So send me to a REAL camp where I won't be the only good player! I can't cooperate with people who can't catch the ball!"

(Jonathan Franzen - Freedom)

Traurig

2011-07-25T18:43:00.001+03:00

Aceasta este doar o colectie de note pentru un posibil articol mai detaliat.

Totul incepe de la starea de tristete continua pe care o am de sambata dimineata incoace. Intrebandu-ma de ce, am inceput sa aflu. Sunt multe mici observatii si sper ca pana la final sa reusesc sa scot si o concluzie coerenta.

am fost in Norvegia de curand si m-am legat de frunusetea si linistea ei. Cineva i-a facut rau;
raul e facut de o persoana posibil deranjata mental (sub rezerva, faptul nu a fost dovedit inca si eu nu-s organ judiciar norvegian ca sa decid)
oricand oricine oriunde poate face acelasi lucru
oamenii cu care vorbesc si pe care ii vad comentand pe net nu vad mai departe de propriul lor nas
nimeni nu observa ca si el la randul lui poate sa constituie o tinta pentru alt nebun care vaneaza oameni pentru ca-s blonzi sau au nasul mare
xenofobia e probabil o gena, toti o avem, no exceptions
mai rau decat faptul ca o avem e faptul ca nu ne-o putem stapani. O persoana foarte draga sufletului meu, o persoana foarte inteligenta si educata a avut reactia "doamne-ajuta" la observatia mea ca oricand un nebun cu o pusca poate sa dea iama de exemplu intr-un sat de tigani de la noi :(( de atunci rasnesc gand dupa gand, cred ca nu realizasem cat de adanci sunt implicatiile
violenta naste doar violenta, nimic altceva
o fata care a supravietuit a trimis un mesaj care suna cam asa: daca un singur om a putut face atat de mult rau cu ura lui proprie, va dati seama ce putem face noi daca ne unim puterea de a iubi?
cei ca ea sunt prea putini
cei care nu-s ca ea au drept de vot: Churchill a spus ca "the best argument against democracy is a five-minute conversation with the average voter"
Gandhi a spus "be the change you want to see in the world" dar nu vad sa se predea chestia asta la scoala, e doar un citat frumos de care ne batem joc
in Norvegia se anunta premiul Nobel pentru pace
chiar si eu tind sa gandesc distructiv si imi doresc grozav sa reusesc sa nu mai arunc judecati izvorate doar din instincte
orice religie care justifica omorul e incalificabila, crestinism included
lipsa unei educatii care sa puna accent pe valoarea vietii
murim cu totii dupa teoria conspiratiei
stim sa ne dam cu parerea dar niciunul din noi nu s-a aflat fata in fata cu o arma de foc
"fear leads to anger. anger leads to hate. hate leads to suffering". Yoda
echilibru, echilibru, echilibru - cat de greu e!!

"this article is a stub" (courtesy of wikipedia). trebuie dezvoltat. Concluzia preliminara e ca suntem toti tampiti si un caz similar poate avea ca erou pe oricare dintre noi astia care ne dam cu parerea.

Vineri seara

2011-07-23T20:30:00.000+03:00

Crisan, Tulcea, Romania:

Oslo, Norvegia: moarte.
Hallucinating.

filtru

2011-07-18T16:17:00.000+03:00

ar trebui sa existe un filtru automat pentru informatiile inutile. inclusiv pe bloguri. era o vreme cand erau pline de info utila. acum sunt pline doar de pareri. si multe-s dde la hateri.

Carti de tot felul

2011-06-23T21:14:00.001+03:00

m-a starnit rau chestia cu cartile.

probabil pentru ca si eu am fost incredula in fata cartii cu baterie.
sa facem totusi, la mai bine de un an de citit cu butoane, un mic review.

1. carte tiparita.
PRO:
- traditie, traditie, traditie
- miros de hartie (uneori)
- nostalgie
- o iei peste tot, chiar si in cada (spre nenorocirea a multe din cartile mele, care au sfarsit prin a se imbaia) - asta merge si la contra, ca e distructiva
- multe coperti dragute in biblioteca
- existenta unei biblioteci (looks cool)
- pot adormi cu ele in brate si pot sa-mi cada din pat pe jos fara sa dezvolt complexe de vinovatie

CONTRA:
- nu poti scrie pe ea, o strici
- degradabila, chiar daca am citit si carti care bat suta de ani, sunt descompuse. deja si cele care au aprox 50 de ani sunt cam ravasite
- necesita semn de carte, desi eu le-am lasat cu incapatanare cu fundurile-n sus pana au facut dungi si la unele, mai prost legate, le-au zburat foile
- cartile mari sunt foarte foarte greu de citit
- in concedii sa se care ma-sa dusmanilor mei cu cate carti sunt eu in stare sa citesc
- costa
- unele sunt greu de gasit, mai ales nu in forma de traducere proasta (ia cautati de cumparat in magazinele romanesti editia in franceza din Au Bonheur des Dames, sa zicem)
- traducatorii buni pesemne ca au emigrat sau au decedat

2. E-book + reader
sa incep cu CONTRA:
- traditie, traditie, traditie
- trebuie incarcat din cand in cand, a nu se uita cablul acasa. Foarte rar totusi
- nu se ia in cada :)
- seara cand citesc in pat e indicat sa-l pozitionez strategic pe podea si sa citesc pe burta - masura anti-cadere / anti-rostogolire
- la cele cu backlit te dor ochii / la cele cu e-ink nu poti fara veioza (ca la cartea traditionala), depinde ce motiv de carcoteala alege fiecare
- nu se gasesc ebooks in romana.

PRO:
- o biblioteca intr-un device nu mai mare decat o carte a amaratului aluia de Coelho (care are inspiratie putina si fixa) - NEED I SAY MORE??
- sau mai multe biblioteci, cate carduri de memorie esti dispus sa cumperi. costa cat un raft de la ikea si tin garantat mai multe carti
- daca stii engleza / franceza, ai acces la tot ce-ti doreste sufletelul
- marii clasici sunt disponibili MOCA pe gutenberg.org sau pe site-urile editurilor / producatorilor de ebook readers
- dictionar la purtator
- multiple alte gadget-uri anexate (pot face schite, asculta muzica, intra pe wireless, descarca ebooks direct pe device etc)
- pun ce font vrea muschiul meu sa vada, si la orice marime
- nu ma dor ochii, e-ink e misto
- concediu - nu mai incarc o valiza cu carti
- e rapid, daca vreau o carte I just click download si vine
- bun de luat la sedinte :)
- bookmark electronic
- nu se strica

Cred ca mai sunt si altele. Pe mine m-a convins ideea de portabilitate / spatiu initial, e misto sa stai pe plaja, de exemplu, si sa nu trebuiasca sa pleci in camera sa iei volumul 2 din Contele de Monte Cristo (aproximativ 1 kilogram volumul). Restul au venit pe parcurs. Acum sunt dependenta.
Cheltuielile cu cartile au scazut considerabil. Avantaj suplimentar.

Protestez

2011-06-23T13:42:00.001+03:00

In numele Bebook-ului meu.

Pauza de masa - checking mail, facebook, stiri. Si ce vad? Azi e la moda pe FB sa ridici in slavi cartea tiparita in defavoarea ebook-ului. Auzi, cica pe plaja nu poti citi de pe el.

Din pacate, chestia e facuta din ratiuni de marketing. Postarile sunt puse de magazinele de carti romanesti care vad ca gasesc mai comod sa dea la cap ebook-urilor decat sa gaseasca o modalitate de a aduce cartea electronica in stocurile lor.

Stiti ce cred eu? Eu cred ca pe pamantul asta e loc pentru toata lumea. Si mai cred ca o carte e o carte indiferent de instrumentul cu ajutorul careia ajunge cuvantul scris la mine. Pot citi de pe hartie, pot citi de pe laptop, de pe tableta, de pe smartphone, de pe ebook, pot asculta cartile cumparand audiobook-uri. Le sustin si le iubesc pe toate. Am citit si citesc carti de pe toate instrumentele de mai sus (tableta doar de imprumut deocamdata) si am facut de mancare ascultandu-i pe Caragiale si pe Toparceanu cititi de mari personalitati culturale - e extraordinar.

Cartea e carte, oricum ai citi-o. Ce e important este sa faci cumva ca informatia aceea, munca scriitorului, sa ajunga la cititor. Nu de asta se scriu carti? Ce scriitor ar fi acela care sa nu se bucure afland ca a fost citit de pe ebook cand toata menirea lui pe lumea asta e sa ne transmita noua, cititorilor, o parte din sufletul lui?

Cartile electronice sunt o descoperire majora care faciliteaza accesul tinerilor indragostiti de tehnologie catre cartea considerata de moda veche. Acest lucru in sine ar trebui sa ne bucure, se deschide larg accesul catre cultura, accesoriile electronice sunt fashion items si deci foarte cautate, dintr-o data cartea pe care o cauti e la un click distanta.

Acum nu mai mult de cateva zeci de ani, sa gasesti o carte era o aventura. Nu existau cataloage decat la bibliotecile publice, trebuia sa iesi din casa, sa te cari pana la biblioteca, sa cauti prin fise, sa astepti sa vina tanti bibliotecara, primeai un volum plin de virusii fostilor cititori si trebuia sa-l aduci inapoi in cateva zile, altfel plateai amenda. Cu o suta de ani in urma cartile se aduceau din tari straine si intelectualilor li se inmuiau picioarele in fata unui volum recent vanturat prin fata lor de un confrate mai norocos.

De ce dam atunci cu noroi in tehnologia care imi permite sa am cartea dorita in cateva secunde? Toti marii clasici sunt la liber pe internet, nu costa NIMIC o carte, tot ce trebuie e sa cunosti limba engleza (si asta din tot din cauza ca editurile noastre se dovedesc incapabile de a publica ebooks in limba romana, de altfel ei fiind in posesia textelor traduse...)

Sunt realmente revoltata astazi. Accesul la cultura e mai larg decat niciodata si eu, in naivitatea mea, credeam ca oamenii de cultura ar trebui sa se bucure. Dar nu, iata ca si ei au propriile lor interese comerciale.

Pe pariu ca, la prima dezvoltare de editura de carti electronice romanesti, aceiasi comercianti care azi ridica in slavi cartea tiparita se vor intrece in a ne povesti cat de cool e ebook-ul?

A, era sa uit. Eu am citit pe plaja din Bebook. Merge perfect.

Invatam

2011-06-20T18:50:00.002+03:00

de la un trib gol-golut de pe Discovery World, la moartea unui batran:
"nu am voie sa plang ca sa nu aduc ghinionul asupra noastra. Spiritele rele sunt atrase de suferinta".
Sa invatam, zic.

Cat de mult s-a micsorat de fapt lumea?

2011-06-18T01:08:00.001+03:00

Eu sunt cititoare de bloguri, mai mult decat scriitoare (din pacate). Gasesc pe bloguri cele mai bune surse de informatie si de obicei si cele mai bune surse de entertainment. Uneori, caut si gasesc doar micul confort egoist al ideii ca mai sunt multi oameni pe lumea asta care gandesc ca mine. Ma rog, esentialul introducerii e ca citesc multe bloguri. Revenons...
Ca orice femeie, citesc si bloguri care trateaza subiecte - hmmm - feminine. De gen copii / cosmetice si alte alea-alea. Acum cateva luni - un an? imi atragea atentia un comentariu pe un blog (nu-mi aduc aminte pe care) semnat ionouka. Nu-mi aduc bine aminte nici despre ce era comentariul, dar numele m-a intrigat, asa ca am urmat link-ul din nume (semn ca fata are blog) si am poposit putin in casa ei. Mi-a placut, dar la vremea aceea n-am pus-o in reader si am pierdut-o.
Dupa ceva vreme am regasit-o, tot intr-un comentariu. Un comentariu foarte trist. Am nimerit din nou la ea pe blog si m-a surprins intensitatea tristetii ei. Se referea la o problema dermatologica pe care n-o nominaliza si care-i facea viata un cosmar. Ca fosta acneica-de-maturitate myself, am fost langa ea din suflet, dar, cum nu cerea ajutor la problema, m-am abtinut la a comenta. In definitiv, poate nici nu avea acnee.
De atunci am vizitat-o mai des. A inceput sa-mi placa fraza ei si felul in care ne scrie noua, masei de necunoscuti de dincolo de ecran. Am aflat ca e o persoana destul de publica, ziarista, conduce o revista. Am nimerit si eu pe povestea nuntii ei, am aflat ca iubeste un baiat cu ochelari care lucreaza intr-o institutie financiara. Erau fotografii frumoase acolo si m-am bucurat pentru ea.
Mai nou, am aflat ca a trecut printr-o pierdere cumplita, o sarcina in primul trimestru pentru care se bucurase cu toata fiinta ei. Paginile scrise atunci iti cam incretesc pielea, si i-am admirat curajul de a ne scrie despre ceva atat de personal.
Acum vreo doua saptamani, mergand sa-mi fac o cafea in mica noastra bucatarie de la birou, am vazut un baiat care semana pozelor ei de la nunta. Prima reactie a fost - nu, nu se poate. Si totusi, parca-l stiu de undeva. M-am dus pe blog, am cautat pozele - mda, seamana, Bai, nu se poate totusi, lumea asta e mare, tocmai el?
I let it go.
Saptamana asta am intrat din nou pe blogul Ioanei, datorita intamplarii triste la care ma refeream aici. Si m-a racait curiozitatea - cum o cheama pe ea de fapt? Am gasit la "despre". Dupa aia a fost tare usor sa bag numele banuit ca apartine sotului in aplicatia noastra de mail - si bingo! a a aparut. El e. Si lucreaza pe etaj cu mine.
S-a desfasurat o drama aici, la mine pe etaj, de care n-am stiut. In ziua in care ea a venit la el la birou sa-i spuna de necaz si sa-i planga in brate eram aici, la cativa metri distanta.
Acum eu ii cunosc lui o parte din viata, il vad din cand in cand pe holuri, si ma simt ciudat. El nu stie ca eu stiu. I feel weird.

Social media aduce dileme noi in vietile noastre. Lumea se stramteaza pe zi ce trece. Imi aduc aminte ca in liceu am avut de compus un eseu pe tema: "we live in a shrinking world" si cred ca am protestat la idee. Azi imi dau seama cat de idioata am fost. Lumea s-a micsorat ingrozitor desi noi traim din ce in ce mai distantati fizic. And yet we come to know everything about each other - it's all on google, dude!

OMFG, this is getting spookier and spookier...

Aargh

2011-06-17T16:21:00.002+03:00

De cand ma stiu m-a infuriat sentimentul pe care-l incerc acum: vreau sa scriu, am un milion de chestii de spus, si atunci cand ma pun pe scris cuvintele-mi ies strambe si chioare.
Sau, daca reusesc sa insir cuvinte, ideea se pierde undeva prin meandrele concretului.
Bottomline: I suck. Wannabe jurnalist de rasul curcilor. Pai asa-i frumos??

O prajitura mica pentru un necaz mare

2011-06-14T21:12:00.000+03:00

Prajitura mica si cruda in lupta cu o veste scurta si nesuferita. Promit sa o fabric si la Ploiesti candva, e dulce si minunat de sanatoasa (reteta furata de aici) si am facut-o deoarece in fata vestilor rele eu n-am decat doua refugii non-isterice: bucataria si un pahar mare cu continut alcoolizat.
Pentru tine, draga mea. Sper ca intr-o zi sa fac prajitura asta cruda si foarte aromata pentru copiii tai si sa radem impreuna de necazurile trecute de mult.
All my love to you.

Tagine de vita

2011-05-23T19:03:00.000+03:00

exercitiu de memorie: ce am pus in oala (fara sa ma uit in reteta)?

- muschi de vita taiat cubulete, prajit in tagine cu ulei de masline - cam un kilogram?
- doua cepe maruntite si vreo 6 catei de usturoi zdrobiti, sare, piper, ghimbir cam 2 lingurite, chimen tot cam atat - sa-si lase zeama peste carne
- juma de kil de cartofi si o gulie facute cubulete, morcovi baby congelati- ochiometric
- apa sa acopere toata chestia + cateva fire de sofran (mai multe, sa se simta!)
Foc mic, capac tagine, o ora juma'. Peste chestie trebuia coriandru proaspat dar rasadurile mele-s inca anemice, am pus patrunjel uscat, asta e.
sper ca n-am uitat nimic.
in the end, a iesit ceea ce noi toti cunoastem sub prozaica denumire de ghiveci.
Cuscusul se subintelege.

Mexican

2011-05-19T18:37:00.000+03:00

mezami (vorba unor babe cu blog), tare lene mi-e sa scriu! fac poze si mi-e lene sa le urc aici chit ca-s mandra tare de cateva din ele, ca din ubuntu nu mai merge chestia aia cu "blog this" din picasa si mie mi-e lene sa caut un fix pentru treaba asta, motiv pentru care nici nu-s astazi inginer, si mi-e lene sa stau dupa aia sa rascaiesc prin foldere sa vad cum dracu se numeste fix poza aia pe care vreau s-o pun aici, si mi-e o lene grozava sa fac altceva decat sa muncesc, sa invat, sa-mi car dosul la cycling, sa gatesc, sa citesc si sa dorm...in timpul ala pe care l-as mai avea, MI-E LENE, DAAAA?

(aia din poza e o adaptare autohtona de haleala mexicana care se face in 15 minute, tot de lene, in afara de lipiile de la mega image totul e home-made, fajitas de pui, salata pico de gallo, guacamole si niste chilli inabusiti in tigaie cu ceapa, astia habar n-am cum se mai numesc in afara de ardei :))
a iesit asa de bun incat a doua zi am mai trantit o portie.

Image 68

2011-04-28T22:04:00.000+03:00

i really love my new camera :)

Si ceva mai roz acum

2011-04-27T19:46:00.000+03:00

"Dezvinovatire

Subsemnatul am promis odata ca n-o sa va mai spun niciodata povesti despre piticul Cipi, care, desi a devenit urias, era si fericit. Si cred ca nu mi-am respectat promisiunea; dar cred ca nu eu sunt vinovat, ci Cipi. Prin aceea ca domnia-sa piticul s-a casatorit.
Si casatoria e o fericire.
O fericire care de cele mai multe ori nu e si plicticoasa. Acest fel de fericire, fericirea plicticoasa, nu e prea de invidiat.
Oricum, fiecare ins e curios sa stie cum s-a casatorit - celalat..."

(Fodor Sandor - Cipi, acest pitic urias - editia 1983).

cine zicea ca Cipi e o carte de copii?

Ipocrizie religioasa

2011-04-27T19:24:00.000+03:00

Nu-mi face nicio placere, parol. Dar cum sa te abtii? Iata ce predica draguta a trimis onor-preaIpocrizia-Sa sa se citeasca in biserici in noaptea de Inviere:
În "Pastorala de Sfintele Paşti - 2011", publicată vineri 22.04 a.c., acesta (musiu Daniel) atacă două dintre fundamentele Constituţiei României - egalitatea între cetăţeni (art. 4) şi dreptul la identitate (art. 6), prin promovarea unui concept de cetăţenie pe baze confesionale: [...] părinţii şi naşii care botează copiii, dar nu-i cresc sau nu-i educă în credinţă, nu-i iubesc cu adevărat, deoarece numai copiii botezaţi şi crescuţi în credinţă şi vieţuire creştină pot deveni buni cetăţeni ai Patriei pământesti [...].
Dragii mei parinti, iata cum intelepciunea milenara a bisericii ortodoxe dovedeste ca de fapt voi nu ma iubiti. Am crescut ca un copil amarat, trist si neiubit in lipsa educatiei biblice. Rusine sa va fie!
In tristetea mea tin minte ca prin clasa a unspea mi-am deplasat pentru prima data posteriorul la o slujba de Paste. Imi amintesc perfect ca mai pe la inceput incepuse sa ma patrunda un pic "fiorul religios". Banuiesc ca in faza aia mai aveam inca o sansa de salvare. Mi-a trecut destul de rapid cand episcopul Epifanie Norocel a tunat si a fulgerat (banuiesc ca tot pe baza discursului obligatoriu de la Patriarhie) impotriva tineretului pletos si satanist al zilelor noastre. Cam prin momentul ala mi-am adunat pletele si m-am carat, din fericire invatasem deja lectia cu "nu conteaza cat de lung am parul, important e cat de mult gandesc" si aia rezonase mai bine cu micile mele celule cenusii.

Cat de cretin trebuie sa fii ca sa-ti spuna biserica ortodoxa cine te iubeste si cine nu?
Si cat de meschin iti poate fi sufletul sa acuzi o tara intreaga de parinti ca nu-si iubesc copiii?
Huo, ma! Mai traiti mult?

Home-cooking Easter

2011-04-24T14:17:00.002+03:00

Tagine de pui cu masline verzi si lamai murate

2011-04-20T19:00:00.000+03:00

N-am nicio contributie originala la reteta asta, e din carticica cu retete care a insotit unul din cadourile de ziua mea, anume:

vasul de tagine de la Emile Henry (de la Kitchen Shop).

Am folosit varianta de reteta descrisa aici de Florin, inclusiv metoda lui rapida de a obtine lamaile murate. Licenta mea poetica este ca maslinele verzi au fost din cele umplute cu migdale, ca n-am gasit verzi fara samburi si aparat de scos samburii n-am (cum sa n-am????).
In plus, am folosit pentru marinat puiul niste condimente arabesti luate de pe la Piata 1 Mai, condimente despre care habar n-am ce contin dar m-am gandit ca pana la urma si Ras el hanout e pe principiul "cate bordeie atatea obiceie" si n-am cum sa gresesc prea mult. Nici coriandru proaspat n-am avut ca nu mi-au crescut culturile inca si la supermarket mumu. Compensat cu patrunjel.
Iata cum arata:

S-a mancat cu cuscus, preparat cum scrie pe cutie, cu apa fierbinte si unt.
A fost tare bun, foarte fraged (chestie la care ma asteptam, ca d-aia imi doream atat de mult vasul asta).
Dupa ce se mai potoleste supraabundenta din frigider promit ca incerc si alte retete de tagine si mai povestim.

Blueberry muffins

2011-04-17T19:31:00.002+03:00

O cana juma de faina, trei sferturi de cana zahar, un ou, un praf de sare, un plic praf de copt, doua treimi de cana lapte si doua treimi de cana ulei. In aluat se amesteca dupa aia cu lingura (sa nu se zdrobeasca) o cana / cutie de la supermarket de afine proaspete.

Clasic, cuptor 180 de grade, 25 de minute. Slurp.

Bio again

2011-04-14T18:04:00.000+03:00

Am promis ca va zic care-i treaba cu uleiul de argan:
Fan for life. Acnee disparuta in ceata, riduri de expresie atenuate, culoare sanatoasa si textura de bebelus in conditiile in care n-am facut nicio exfoliere in ultima luna (me bad, promit ca se rezolva totusi).

Crema antirid de la Ivatherm (in care de altfel inca am incredere) se foloseste doar pe gat. Din cand in cand, o zi la doua saptamani, imi mai dau cu serul cu multivitamine B de la Juliette Armand dar dimineata cand ma trezesc am sebum pe fata, ceea ce nu se intampla niciodata cu uleiul de argan. De demachiat inca ma demachiez cu Uriage si apa termala Avene si n-am plangeri, nu prea-mi vine sa stric ceva ce nu e stricat, am avut prea multe probleme cu tenul ca sa mai fac experimente cu inima usoara. Oricum, demachiantul, chiar daca nu e bio, n-are prea multe chimicale din alea "rele".

Mai am si ulei de cocos, care e o crema de corp incredibila (mai ca-mi pare rau sa zic adio celor de la Body Shop dar acolo ne indreptam) si apa de trandafiri care e cel mai tare parfum bio.
Piatra de alaun e un mega-deodorant, face fata cu brio amandurora si parca nu se consuma deloc. Adio Mennen si pete albe pe haine, adio depozite slinoase de resturi de deodorant pe dosul tricourilor (ce dracu puneau in alea de nici spalatul la 90 de grade nu le scotea?).

N-am reusit sa trec total pe chestii eco dar remarc ca acolo unde am reusit vad efecte foarte bune si de asemenea spatiul de depozitare s-a redus considerabil.

Nu cred ca o sa conving prea curand femeia de serviciu sa treaca pe bio (si mi-e teama ca ar folosi produsele cu galeata ca de, nu fac spuma), dar pot sa le folosesc eu. Deja am detergenti eco pentru spalat rufe, pentru spalat vase, pentru masina de spalat vase si pentru sters geamuri si suprafete diverse. Toti sunt excelenti si pielea de pe mainile mele zice bogdaproste. Nu fac spuma deloc, ceea ce ma scuteste de "curatenia de dupa curatenie". Raftul cu detergenti de rufe are acum pe el aproximativ un kilogram de chestii versus vreo 7-8 kg cat cantareau vechii detergenti. Raftul de cosmetice din baie s-a usurat remarcabil. Mr. O'Malley este deja integral ecologic (in afara de parfum): deodorant, apa de gura, sapun, crema de ras si aftershave ecologice. Pardon, pasta de dinti inca o are din aia cu spuma, nu s-a putut obisnui cu cea fara asa ceva. Poate se hotaraste cand citeste asta (de la "cum a inceput" pana la cap. 4).

Nu cred ca pot renunta deocamdata la sampoanele si balsamurile chimice deoarece am parul vopsit foarte blond (nu renunt!) si nu prea-l pot descurca fara ele. De asemenea la Carmex, nu stiu daca s-a nascut balsamul de buze bio care sa-l bata. Besides, din ce vad ca scrie pe el, nu contine chestii din alea nasoale (parabeni and other shit like that). La gelul de dus renuntam curand ca sapunul de Marsilia (ala adevarat, nu de la Carrefour) e o minune. Nasol e ca n-am gasit inca o savoniera in care sa-l putem transporta. Apropo, a mai vazut cineva de vanzare savoniere din alea ca pe vremuri, cu capac, de voiaj??

Gata pentru azi, presimt ca voi reveni la subiect.

Involuntare

2011-04-08T20:13:00.001+03:00

Cred ca tipul cu afisele a dat dovada de umor intr-un mod absolut involuntar cand a lipit afisele cu concertul Voltaj pe unul din tomberoanele de colectare selectiva. Afisul potrivit la locul potrivit :))
Pacat totusi ca arata si o cantitate echivalenta de prostie la fel de involuntara deoarece afisele au acoperit eticheta aia mare pe care scria ce se pune inauntru. Astfel, exact la fel de involuntar de prosti vor fi si cetatenii care vor gasi astfel o scuza sa arunce sticla in tomberonul de plastic si metal.

Nuci de sapun

2011-03-26T21:18:00.001+02:00

Le-am luat pana la urma. De aici. Impreuna cu un inalbitor eco (n-aveau bicarbonat dar lasa ca gasesc eu) si sapun cu bila de bou, pentru pete incapatanate.

Try 1: rufe albe. Spalat la 40 de grade, desi ei recomanda temperaturi mai mari, dar eu spal de obicei la 40 cand am si camasi si alte chestii mai delicate de spalat si n-am de gand sa le stric. Au spalat foarte bine, cu doua observatii: a) niste sosete albe care aveau urme albastre de la incaltaminte au ramas cu zone albastre iar carpa de bucatarie, care era ff patata (si normal ar fi fost sa o spal la 95 de grade) s-a curatat foarte bine dar a ramas o vaga urma dintr-una din pete. Cred oricum ca petele alea ar fi ramas si la spalare cu detergent normal la 40 de grade si ramane sa vad la o spalare viitoare cum e la 95. Am pus ulei de lavanda pe saculet dar rufele nu prea miros a nimic dupa extragerea din masina. Altfel, albul a ramas alb si toate-s bune. Evident, am pus si inalbitorul eco, altfel se pare ca risca ingalbeneala.

Try 2: rufe negre/colorate + ulei de melissa, fara inalbitor. Spalat perfect, miros vag ramas in rufe, placut. La a doua spalare am refolosit nucile de la prima (cica merg si de 3 ori) si am mai pus vreo 3 coji noi (o nuca juma).

N-am incercat sapunul antipete ca am uitat de el, poate ca mi-ar fi curatat sosetele. Data viitoare. N-am pus nici otet pe post de balsam / anticalcar, am uitat si de asta. Dpdv textura a rufelor, par chiar mai moi decat cu balsamul, so no problem here.

Acum fierb cateva coji din astea ca sa fac solutie de vase / sapun lichid. Le-am pus si pe cele scoase din saculet, ca sa le storc si de ultima picatura de saponina.

Me like the stuff.

Peste vreo saptamana-doua va zic si de uleiul de argan pe post de crema de fata. Deocamdata sunt mega-incantata dar stiu ca aici trebuie sa treaca mai mult timp in teste. Ce pot sa observ e ca am renuntat la Brevoxyl si nu mi-a iesit de mai bine de o saptamana nici o incercare de cos. Mega-promitator.

AMR

2011-03-14T19:22:00.000+02:00

6 zile pana la prima cursa de MotoGP a sezonului.

Curatenie

2011-02-15T20:37:00.000+02:00

Toata lumea care ma cunoaste stie cat de mult urasc sa fac curatenie. Fac orice, orice altceva decat sa pun mana pe o carpa sau - Doamne fereste! - pe aspirator.
Si totusi - I just had a breakthrough: produsele organice:
Am comandat o solutie de curatat geamuri si una all-purpose de aici, in ideea nobila de a le folosi in bucatarie, satula fiind de sesiunile repetate de curatare / clatire la care te obliga spalarea cu detergenti chimici a tuturor suprafetelor cu care intra mancarea in contact.

Sunt absolut incantata! Solutia de geamuri curata ca un vis, e pentru prima data cand sterg un geam si nu raman zoaie pe el. Niciuna dintre solutii nu face spuma, deci adio clatire. Se face doar fas-fas si se sterge. Ta-dah! Job done. Timpul pierdut curatand e redus la mai putin de un sfert, nu pute, nu lasa zoaie, mainile mele sunt fericite, nu curge apa cu spuma chimica de jur imprejurul meu, asa cum se intampla ori de cate ori imi vine vreo idee tampita sa curat ceva.

Pretul e perfect comparabil iar cantitatea folosita e mult mai mica => overall, in opinia mea, o economie sau cel putin o cantitate similara de bani.
Am curatat si grasimea intarita de pe marginile cuptorului, nu credeam ca solutia universala o sa faca ceva dar a functionat perfect si effortless.

Abia astept sa mi se termine detergentul de la masina de vase ca sa comand si pentru ea its own perfumed treat.

Iar cand se termina si detergentul de rufe o sa comand nuci de sapun si bicarbonat de sodiu. Nucile alea sunt incredibile, un sac de un kilogram costa cat o butelie de 3 litri de Persil Gold, Persilul imi ajunge 3 luni iar sacul de nuci vreo doi ani. Bicarbonatul e 16 lei un kil jumate si se pune cate o lingura pe spalare. Sa aud - cat costa Vanish-ul? In loc de balsam se pun cateva picaturi de ulei esential (ala e cativa lei la Plafar si o sticluta iti ajunge peste un an, am eu una pentru baie si parca nu se mai termina, desi e minuscula).

Industria detergentilor chimici pare sa fie o mare bataie de joc.

Nu-s un freak al salvarii planetei dar, daca pot gasi ceva care curata mai repede, mai ieftin si mai sanatos decat chestiile de la supermarket, de ce nu?

Iubesc

2011-02-09T21:23:00.000+02:00

altfel, de ce as simti caldura aia de fiecare data cand trec pe langa masina lui veche, acum parcata doua blocuri mai incolo? Ca doar nu ma emotionez din cauza capacelor de roti!

Too personal

2011-02-03T16:59:00.000+02:00

raspunsul la inocenta intrebare "ce mai faci?" a generat povestea asta:

"de asemenea, nu pot sa nu punctez fenomenul remarcabil al revenirii la "my true unsociable 17-year old self".

poate ca declansatorul a fost valul de socializare fortata in care traim. m-am saturat de ipocrizia distractiei cu forta, de fenomenul de turma al iesitului "la bere cu colegii", de facebook cu toate cererile tampite de prietenie de la oameni pe care nu-i cunosc, de telefonul mobil folosit fara rost, de incercarile oamenilor de a-mi intra pe sub piele folosind orice alte metode decat inteligenta, de toata crashma asta.
incep sa cred ca si prea multa "prietenie" la munca strica. lucrez cu maxima placere cu oamenii care-mi sunt indiferenti la nivel personal dar care dovedesc agerime si dorinta reala de a munci si imi reclam dreptul de a fi prietena doar cu cine vreau eu si de a nu mi se lua asta in nume de rau.

este ceva specific noului model de corporatie prietenoasa sau se practica si in comunism socializarea asta tip turma? can't really remember. am o reactie adversa la prea multe traininguri de comunicare?
pana la urma raman in credinta ca oamenii nu se schimba. sigur ca poti schimba comportamente dar nu samburele. samburele meu e blond, are permanent 17 ani, citeste mult, este judgemental si nu are nevoie de alti oameni pentru masura propriei existente.

m-ai prins intr-o zi linistita si am timp sa-mi zdrangane toate astea prin cap. "

evident, acest mesaj nu a fost si nu va fi niciodata trimis.

Nedumerire

2011-01-26T21:12:00.002+02:00

Daca am calcat peste un rahat de caine congelat si total incastrat in gheata groasa de pe trotuar, se cheama sau nu ca o sa am noroc??

Substantive

2011-01-18T19:08:00.000+02:00

Alarma de telefon, noapte, cafea, pasta de dinti, farduri, fara manusi, tocuri, fusta, metrou, frig, ipod, scari, sms, cafe latte, povesti, orhidee salvate, sase sute de mailuri, planuri, decizii, cifre, telefon, supa, cafea, prea putina apa, sedinta, powerpoint, somn, fara a patra cafea, frig, metrou, ipod favorites, rufe, comedy, somn.
Corporate idiosyncrasies.
(din fericire am ramas fara baterie, computer crashed, autosave no-no. ramanem la versiunea scurta a textului. mi-e foame oricum).

Adult ADHD

2010-12-27T17:05:00.000+02:00

Pot avea adultii ADHD? Citesc o carte, vad un film si jonglez intre doua laptopuri, toate in acelasi timp. Printre picaturi fac sport, dus, mananc, fac ordine si liste de cumparaturi printre mailuri trimise la birou. Trebuie sa cos manusile.
This is too much information. Information is a drug, my brain cannot accept living without it anymore.

How to be a millionaire

2010-12-09T15:30:00.002+02:00

Vraiement, il fallait être mal bâti, avoir le cerveau et les membres attaqués, pour se refuser à la besogne, en un temps de si large travail, lorsque le siècle entier se jetait à l’avenir. Et il raillait les désespérés, les dégoûtés, les pessimistes, tous ces malades de nos sciences commençantes, qui prenaient des airs pleureurs de poètes ou des mines pincées de sceptiques, au milieu de l’immense chantier contemporain.

Solutia pentru succes au fost descoperita de secole - mai sus vorbeste Zola in "Au Bonheur des Dames". De ce atat de multe carti de self-help?

7 minute

2010-11-30T18:49:00.000+02:00

Atat dureaza drumul de la metrou pana acasa. In alea sapte minute am o caruta de idei despre ce sa scriu aici. Ajung acasa si totul mi se sterge din minte in confortul caldut al canapelei.

Emotii vechi

2010-11-26T19:56:00.000+02:00

Thx to Rock FM.

Alegere grea

2010-11-18T22:42:00.000+02:00

Assignment: care este de fapt MELODIA mea preferata?

Cardio exercise

2010-11-13T20:48:00.001+02:00

Dexter is back. 2nd episode of the evening and my heart rate is about 200 already.
'til then, die-die!

Zise

2010-11-08T21:51:00.000+02:00

... Zdreanta-n gandul lui:
"S-a facut a dracului!"

New challenge - cuvintele compuse in germana

2010-10-22T15:32:00.000+03:00

De la Lebensmittelgeschaft (Alimentara - WTF??) ne-am amintit povestea cu hotentotii...
E peste tot pe internet asa ca n-are rost sa mentionez vreo sursa:

Limba germana este simpla. O persoana cunoscatoare a limbii latine si obisnuita cu declinarile o invata fara mari dificultati.
Profesorii de germana spun acest lucru la inceputul fiecarui ciclu de studii. Se trece, apoi la initierea in der, die, das, den, des, dem etc. si din nou se reaminteste ca tot restul este de o logica elementara.
Ca sa ilustram aceste afirmatii, sa luam un exemplu practic. Pentru inceput, sa deschidem Manualul de Limba Germana.
Este un volum minunat, cu coperte cartonate, publicat la Dortmund si care povesteste despre obiceiurile hotentotilor (in germana: Hottentotten - observati cat e de simplu!).
In carte se relateaza cum cangurii (Beutelratten) sunt prinsi si inchisi in custi (Kotter), acoperite cu o tesatura (Lattengitter)care sa-i fereasca de ploi. Aceste custi se numesc in germana "custi acoperite cu panza" (Lattengitterkotter) si, atunci cand contin un cangur, ele sunt numite Lattengitterkotterbeutelratten.
Intr-o zi, hotentotii au arestat un asasin (Attentater), acuzat ca ar fi omorit o mama (Mutter) hotentota (Hottentottenmutter), avand un fiu cam prostut si balbait (Stottertrottel). O astfel de femeie se numeste, ?n germana, Hottentottenstottertrottelmutter, iar asasinul ei este un Hottentottenstottertrottelmutterattentater.
Politia il prinde pe asasin si il inchide provizoriu intr-o cusca pentru canguri (Beutelrattenlattengitterkotter ), dar captivul evadeaza. Imediat, toti pleaca in cautarea fugarului si, deodata, un razboinic hotentot se intoarce strigand:
-Am prins asasinul (Attentater)!
-Da? Care?, intreaba seful de trib.
-Pe Lattengitterkotterbeutelratterattentater, raspunde razboinicul.
-Cum adica, asasinul din cusca de canguri acoperita cu panza? ?ntreaba seful hotentotilor.
-Pai, raspunde bastinasul, pe Hottentottenstottertrottelmutterattentater. (Asasinul mamei hotentote a copilului prostut si balbait).
-A, asa, da! raspunde seful hotentotilor. Puteai sa zici de la inceput ca l-ai prins pe: Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotterbeutelrattenattentater .
Dupa cum vedeti, limba germana este o limba simpla.
Trebuie sa aveti doar un dram de bunavointa.

Auf wiedersehen.

Reader's Digest - cand chiar vor sa scrie

2010-10-20T18:54:00.001+03:00

... scriu un articol ca asta: 50 Secrets your pilot won't tell you.
I tell u, this is hilariuos (-ly true).

(oh, screw this, ceva nu merge si n-am chef sa aflu ce. luati link-ul de aici: http://www.rd.com/home-garden/50-secrets-your-pilot-wont-tell-you/article186583.html).
L.E. Safari + google products nu egal LOVE.

Sarpe

2010-10-11T22:55:00.000+03:00

Simt ca am abandonat o parte din mine. Luckily m-am atasat emotional de casa mea cu chirie de pe web.
Asa ca am sa revin, mi-e dor de scris. Yet again, miss ideas. Briosele cu mere nu m-au inspirat. Am gatit mancaruri cunoscute si am citit carti vechi. Am facut ordine crunta in biblioteci si haine. Poate ca aveam nevoie de o curatenie din asta feng-shui-ish. Drop the old, embrace the new.
Vreau sa ma scutur de piele ca sarpele.

My all time Guns favourite

2010-09-28T19:33:00.000+03:00

asta asa, de dorul a ceea ce au fost.
de asemenea, intra la categoria "boxele mele e mai mari decat ale lor".

Words

2010-09-12T13:03:00.000+03:00

Ce fel de ganditor esti?
Apparently, I have a way with words.

Linguistic thinkers: Tend to think in words, and like to use language to express complex ideas. Are sensitive to the sounds and rhythms of words as well as their meanings.
Like linguistic thinkers, Leonardo made meticulous descriptions in his journals. He also made an effort to learn Latin - a foreign language		Other Linguistic Thinkers include William Shakespeare, Sylvia Plath, Anne Frank Careers which suit Linguistic thinkers include Journalist, Librarian, Salesperson, Proof-reader, Translator, Poet, Lyricist

Theology is unnecessary

2010-09-11T16:51:00.000+03:00

In sfarsit, mai are cineva curajul sa o afirme.
Traim in state laice in care insa sa dea dracu sa zici ceva rau de biserica. State laice in care politicienii inca isi incheie juramintele cu "asa sa-mi ajute dumnezeu" si martorii din procesele laice jura cu mana pe biblie.
Disgusting.

Reintalnire

2010-09-10T23:16:00.000+03:00

A-ti povesti noua ani din viata intr-o seara, pe coltul unei mese de manichiura.
What an unexpected encounter, what a joy to see old, old friends!

Inconsistency

2010-09-10T23:10:00.000+03:00

Am un blog inconsistent. Scriu cand despre carti, cand despre mancare, cand pun poze, cand aberez despre prea importanta-mi persoana.
What does it tell outsiders about my own (in)consistency?

Sunshine against a deep blue sky

2010-09-09T22:40:00.000+03:00

am gasit expresia asta pe accuweather, mi-a placut grozav.
cine ar crede ca meteorologii sunt si poeti?

cand n-ai chef, n-ai chef...

2010-09-07T17:01:00.000+03:00

... de munca.
sunt intr-o faza ingrijoratoare in care nu-mi vine sa fac altceva decat sa ciufulesc barzoiu' (marca inregistrata Grumpy).
ar trebui sa-mi treaca, mi-e si mie rusine de cat de lene imi e, dar ce sa fac?
parca-s inapoi la scoala in saptamanile alea in care aveam nota si mai erau altii fara nota... n-aveam chef de munca, desi stiam ca dupa cateva saptamani urma sa se schimbe iarasi foaia.
"i am a changeling (see me change)". niciodata nu stiu ce vreau, n-am un t(z)el fix, m-am nascut bezmetica si in zile ca astea incep sa cred ca tot ce am realizat, succesul de pana acum, e o combinatie de noroc cu o oarecare inteligenta care m-a ajutat sa ma adaptez. culmea e ca i'm doing well enough. dar oare atat de bine cat as putea s-o duc daca m-as mobiliza tare, tare de tot?
ma enerveaza ca nu pot pune degetul pe rana si sa zic "da, frate, asta vreau sa fac in viata, asta e pasiunea mea". tot imi imaginez ca gasesc fel de fel de pasiuni dar degeaba, vin si trec, mai devreme sau mai tarziu.
cred ca adevarata mea pasiune e lenea. desi beleaua e ca si de aia ma plictisesc pana la urma, destul de repede, si ma apuca o foame de activitate de numa'....
ma tot gandesc ca daca mi-as fi mobilizat toti neuronii valizi as fi acum donald trump or something. dar mie mi-e prea lene pentru asta.
noroc ca mai am si o urma de bun simt care ma pune sa ma duc la munca, sa invat a treia limba straina, sa tin un regim, sa fac sport si sa-mi platesc impozitele. nimic din astea nu e facut totusi dintr-o mare pasiune, ci pentru ca dintr-un motiv sau altul, trebuie. sigur ca exista in fiecare (mai putin la impozite) si partea placuta, dar, daca ar fi fost dupa tendintele mele naturale, nu m-as fi apucat de niciuna, prabuseasca-se cerurile.

shrinks are necessary. ma consider o persoana sanatoasa la cap (si probabil ca si medicina traditionala ma considera la fel) and yet as vrea sa ma apuc de cativa ani de terapie. as vrea sa existe o metoda care sa ma descompuna ca pe un televizor in partile componente, sa pot investiga fiecare circuit, sa pot descoperi cum sa inversez firele astfel incat sa se vada in sfarsit clar pe ecran.

Sad

2010-09-05T19:42:00.000+03:00

Nu se intampla des sa vezi moartea in direct. Happened today.
R.I.P. Shoya Tomizawa - nouasprezece ani.
Stirea, in stil sec, aici.

Just FYI

2010-08-26T22:37:00.002+03:00

Daca pana acum am mai scris ca "ich habe keine Zeit", anunt oficial ca acum
Ich habe keine Lust.
O sa scriu cand o sa am chef.

The 3-minute salad

2010-08-17T18:53:00.000+03:00

Se toarna in castron: masline kalamata, mozzarella taiata rapid in bucatele inegale, cateva inimi de anghinare din conserva si 2 rosii taiate in mana, direct deasupra castronului. Sare, busuioc, ulei de masline.
Am oprit cronometrul. A durat mult mai putin de trei minute. Poate chiar sub un minut.
Yum. Si am facut si ordine prin resturile din frigider :)

E tarta? E pizza? E buna...

2010-08-16T18:41:00.000+03:00

Fast food de casa, inspirat de Good Food - categoria "cand chiar n-am chef de pigulit":
Se cumpara aluat de foietaj de la supermarket, asta e, v-am zis ca mi-a fost lene.
L-am pus in tava de la aragaz data cu ulei (avantajul supermarketului e ca livreaza aluat in forma dreptunghi, fix cat tava), l-am uns cu bulion (obtinut prin supra-fierberea unei sticle cu suc de rosii) si l-am intepat cu furculita, ca aluatul gata facut are tendinta neplacuta de a se infoia. 220 de grade, 10 minute.
Peste dansul am pus multa multa branza rasa (cam tot ce se pregatea sa expire prin frigider, mostly urda si cascaval) si deasupra de tot am intins ardei gata copti si inimi de anghinare.
Inca un sfert de ora, aceeasi temperatura.
Foaaaarte bun. Nu-i pizza, ca nu corespunde aluatul. E un soi de tarta, dar bulionul ala trage spre pizza. Ma rog, e o strutocamila foarte, foarte gustoasa, atat in varianta calda cat si in varianta rece. Enjoy.
(Mai am o felie de aluat, sa vad ce-mi mai da prin cap sa pun pe ea).

The good life

2010-08-16T18:19:00.000+03:00

Recunosc, am o slujba de vis. Am ajuns la un grad de maturitate care ma face sa inteleg ca relatia cu sefa e ca aia cu barbatul si in general ca orice relatie din lume, trebuie sa muncesti nitel si sa pui si un pic de suflet si, minune!, incepe sa mearga. Am un venit bunbun plus niste avantaje suplimentare care cuantificate in bani mai adauga inca jumatate din venitul asta bun. Am o echipa de oameni misto ca si subordonati. Am cateva prietene-colege care fac toti banii. Am aer conditionat (nu radeti, e esential!). Locuiesc foarte aproape de birou, nu (mai) am stresul traficului bucurestean. Si atunci de ce ma plang? Mi-as mai dori doar doua lucruri pentru a defini job-ul perfect. Primul ar fi sa moara dracului costumele si tot dress-code-ul business. Oricum nu-l respect, numai ca asta se vede si, intr-o pozitie ca a mea, nu e chiar cum trebuie. Insa gandul de a ma introduce zilnic in taior-pantoficutoc-ciorapi-camasa-coc ma usuca. Nu pot si pace. Si chestia asta ma frustreaza grozav. Al doilea ar fi perioada de concediu. Mare, dupa orice standard, 25 de zile pe an, cinci saptamani mari si grase. Insuficient. Duc dorul vacantelor alora lungi si fara repere precise. Concediul actual face cam cat vacantele de iarna+primavara de pe vremea scolii. Insignifiant. De cate ori incepe concediul incepe si o goana nebuna dupa a atinge diverse obiective, de a vizita, de a folosi fiecare minutel liber, de a sta zi-lumina pe partie sau pe plaja, motiv pentru care mai toate concediile recente au fost mai obositoare pana si decat serviciul, pentru ca m-am trezit cu ceasul pana si in weekend, ca sa prind zapada buna sau soare cu cantitati rezonabile de ultraviolete. Ma gandesc la un experiment. Un an in care sa ne luam toate cele cinci saptamani de concediu, toate in acelasi timp. Oare am putea recapata sentimentul de vacanta? Cat de fericiti am fi la intoarcere? Cat de fericit te intorci dupa un an sabatic? Nu cumva pe tot parcursul perioadei te urmareste fara scapare gandul ca tot trebuie sa te intorci? Ca tot trebuie sa "faci ceva cu viata ta", cum se spune? Am vorbit dimineata cu doua colege care s-au intors din concedii de maternitate de aproape un an. Erau foarte incantate de revenire, motivul fiind "m-am saturat, vreau sa fac si ceva pentru mine, o fi el dragut si o fi el un sentiment minunat sa te uiti in ochii lui, dar daca mai stateam dadeam in depresie, ma tampeam de tot".
Poate ca ar trebui sa incep sa fiu (si) mai fericita cu ce am. Cu job-ul aproape de vis, sa-mi iau inima in dinti si sa-mi cumpar niste costume (cah cah cah), sa nu mai oftez dupa vacante in care si asa ma trezesc cu ceasul sau dupa copii care-ti dau viata peste cap. In definitiv, exista un singur lucru pe care l-am cerut in mod articulat, si pe acela l-am obtinut deja (te iubesc, ma! :) si multumesc ca ma induri :*)) Am obtinut cu greu un echilibru, si mi-e bine. Trebuie sa ma gandesc la asta mai des. Ori de cate ori imi vine sa carcotesc.

Love food. And coffee.

2010-08-09T19:32:00.000+03:00

In cautarea aromelor perfecte sau despre cum incep sa aspir la statutul de foodie.
Sambata, patruzeci de grade la umbra. Pranz. Mr and Mrs O'Malley pleaca in cautarea a doua dughene vestite in targul Bucurestilor, starniti de descrierile prea-aromate puse pe internet de o oarecare masa critica de necunoscuti.
Pasul unu: how to get the perfect coffee.
Pe langa Piata 1 Mai (Mihalache), in spatele blocurilor, furia demolarilor nu a reusit sa ajunga. Pe strada Grigore Manolescu, la numarul 16, nu este nimeni. Trebuia sa vedem o pancarta cu "Cafea". Nu este nimic, se vede doar o casa vagon, perpendiculara pe strada. Ne dam jos din masina si o luam inapoi pe strada, dezorientati. Ne uitam cu atentie la casa, moment in care prind cu coltul ochiului o miscare - un batranel mic, foarte cocosat. Nu zice nimic. Ne ducem pana la coltul strazii, ne intoarcem bombanind. Mr. cauta de zor pe internetul lui mobil - "cum ai zis ca il cheama?" - "Haig Keskerian. O fi murit, am gasit articole in care se spunea ca e foarte batran". Continuam sa rotim ochii. De jos, se vede o miscare, se aude un glas - "cautati magazinul de cafea? Eu sunt". Uimire, batranul mic si cocosat se apropiase. Mi s-au inmuiat genunchii. Pe strada tipenie, ucigator de cald, batranul statea pe trotuar, in picioare, asteptandu-si clientii. Nod in gat-eu. "Cat va trebuie?" - "Jumatate de kilogram, macinata pentru presa".
S-a dus pana la o masina parcata, nu avea. Asteptam. A inchis dugheana mica de fier, construieste o casa noua vizavi de vechea adresa. Dispare sontac-sontac in spatele portilor noii case. Soarele frige rau, suntem irascibili, sunt certata - "de ce nu l-ai intrebat cat costa? Poate ne trezim ca ne cere cateva sute de lei!". Sunt nervoasa, nu pot sa cred, i-as fi dat oricat, nodul din gat nu mi se dusese.
Apare dupa multe, multe minute. Ma ridic de pe bordura, genunchii moi. "V-am adus de 25 de lei cafea de filtru si v-am pus si de cinci lei cafea de ibric". Incremenesc. Vreau sa ma asigur - "cat ati zis ca e totalul?" - "trei lei" - "nu, treizeci", zic eu, ii dau. Multumiri - "sa mai veniti".
Eu cu lacrimile oprite in nas, Mr. O'Malley uitase sa mai bombane.
Batranul armean are, din ce am gasit eu pe net, peste 85 de ani. Nu mai are nici un metru si jumatate inaltime si e aproape curb. Merge incet, vorbeste incet. Cafeaua e aspra, cum am baut la turci, cand am deschis punguta imprimata cu numele lui a inceput sa miroasa minunat. Inteleg ca e singurul cafegiu adevarat, cu meserie din tata in fiu, ramas in Bucuresti.
Sigur ca am sa mai vin. Sa va vad, domnule cafegiu. Cat mai multi ani de acum, as vrea sa cred. Multumesc.

Pasul doi - friptura perfecta. La Abu-Bacri, pe Berzei, intre Stirbey si Matache, pe dreapta. Dugheana, vitrina fara reclame fandosite. Inauntru, o vanzatoare extrem de energica si Bacri-junior. Am luat berbecut si vitel, date printr-un sos special, facut de ei. Berbecutul s-a terminat de ieri, urmeaza colegul la tigaie. Pana acum - OMG. So yummy.
Am mai luat humus facut de ei (un pic cam greu parca but delicious) si crema de iaurt, adica iaurt din ala ca smantana, ce zic eu, aproape ca untul, iaurt in care sta lingura dreapta. Luati-mi toata mancarea si lasati-ma cu iaurtul ala, nu o sa mai vreau altceva...

La piata am gasit porumb de fiert, zmeura si mure.

To hell with the supermarket. Acolo nu exista nici cafea calda, tocmai prajita, nici berbecuti, nici crema de iaurt.

Vreau sa cred in continuare ca aceste mici dughene nu vor disparea. La Abu-Bacri n-am nicio teama, am vazut noua generatie in campul muncii. Am inca o strangere de inima cand ma gandesc la batranelul armean. Si o strangere de inima suplimentara atunci cand nu pot sa nu ma intreb: cati dintre noi isi iubesc meseria atat de mult incat sa fie in stare sa stea in picioare pe un trotuar incins din miezul Bucurestilor, la patruzeci de grade la umbra, ca sa-si intampine clientii? Cati dintre noi vom face asta la optzeci si cinci de ani?

Diet day one

2010-08-04T19:02:00.001+03:00

Suc de grapefruit, gratar de pui cu salata si acum milkshake cu banana home-made, nu de alta dar stomacul meu protesteaza ca ce-i cu atata acid pe capul lui...
Mi-e foame de urlu si uite ce gasesc tocmai azi: www.pentrugatit.ro.

Innebunesc. Balesc de zor pe langa vasele de tagine, imaginandu-mi o tocanita marocana moale si frageda si cu muuuuulte condimenteeeee....
Au pana si rasnite manuale de cafea, cu design vintage, au ibrice de fonta cu preturi exorbitante dar cu atat mai atractive, seturi de fondue, tigai de paella si clatite. Am mai gasit o manusa de curatat stridiile (WTF??), o biblioteca de carti de bucate si mai ales niste cratitoaie zdravene de fonta pentru cuptor la care imi tot bazaie gandurile, niciuna mai ieftina de 400 de lei. Hm, trebuie sa-mi iau gandul. Si totusi, cum ar iesi un boeuf bourguignon, celebra reteta a Juliei Child (foarte la moda these days thanks to The Movie), intr-o cratita de 200 de euro venita de la mama ei franceza? Hm?
Mi-e foame si se pare ca foamea face rau la capacitatile intelectuale.

Cum

2010-08-02T19:05:00.000+03:00

sa determin un organism sanatos sa slabeasca sapte-zece kilograme pana la BMI=18? (nici nu stiu cat mai atarn, ultimele trei cantare vizitate n-au reusit sa se puna de acord). I need to be underweight in order to feel good.
Cred ca imi trebuie nutritionist. Si un witch doctor care sa faca voodoo si sa nu-mi mai fie foame. Nici macar ceaunul in fierbere care e vara asta nu ma poate opri din mancat. Sportul pare sa nu fie o solutie.

Paella

2010-08-01T19:07:00.000+03:00

La cererea publicului confirm ca nu murim de foame si ca eu inca fac de mancare, doar ca timpul mi-e din ce in ce mai dramuit si n-am rabdare sa mai fac poze la tot procesul, sa le descarc in Picasa, sa incarc pe blog... too much.
Oricum, cum sunt oarecum mandra de creatia mea de azi, hai sa povestesc totusi cum ne-am intors putin in Spania, sau, mai bine zis, cum Spania a facut un mic detour pe la noi prin bucatarie.
Sursa de inspiratie: www.spain-recipes.com - salvata la favourites inca de anul trecut, de la carafele de sangria. Alegerea variantei - simpla, spre regretul meu n-am voie sa pun lighioane marine in mancare. Varianta ramasa, carne de pui. Am ales pulpele, ca varianta mai gustoasa a mult prea cauciucatului piept.
O caserola de pulpe dezosate, facute bucatele. Le-am prajit aproape zece minute pe fiecare parte, in ulei (uf, atentie ca sare). Le-an dat deoparte. In uleiul ramas am calit doua cepe mici, gen salota. Cand s-au facut moi am pus si doua rosii decojite si facute bucati mici. Cand s-au inmuiat si ele si a inceput sa arate a sos, am pus un ardei verde taiat cubulete, un ardei iute maruntit bine (asta nu e in reteta originale dar noua ne place spicy), am pus inapoi bucatile de pui, un litru de supa de legume, 250 de grame de orez (merge ala standard, de-l stiu toate gospodinele). Plus un amestec facut intre timp in mojar, doi catei grasi de usturoi pisati cu cateva fire de sofran adus din Creta, sare si o mana de patrunjel tocat, plus cateva linguri de apa. Tigaia s-a umplut ochi, am amestecat usor sa se niveleze si sa se distribuie uniform si totul a ramas la foc mic spre mediu.
Dupa vreo zece minute am mai pus un ardei rosu taiat felii subtiri, de decor, si inca un pahar cu apa, ca mi s-a parut ca scade cam repede. Era bun si un pumn de mazare dar nu mai aveam.
La paella nu se umbla in timp ce sta pe foc, trebuie sa scada si sa se coaca si mai ales sa se prinda un pic de peretii tigaii. A durat ceva mai mult de cele 20 de minute recomandate, e si un pic de ochiometrie aici.
Inca regret lipsa crevetilor dar Mr. O'Malley se jura ca e buna rau. Miroase exact ca paella din Spania si ma gandesc serios sa caut tigai speciale, am auzit ca spaniolii nici nu le spala, doar le sterg bine si arsura care se aduna in timp pe ele e cea care da gustul cel mai bun, un pic afumat. Crrazzy, but this is what I love about food, a bit of craziness makes it even better.
N-am poze, again, n-a trait prea mult.
P.S. Sofranul e esential. No saffron, no paella.

"Salut, ce faci?"

2010-07-27T18:57:00.000+03:00

??
Am nevoie de un raspuns universal valabil si politically correct la aceasta intrebare-automatism care a inceput sa ma scoata din sarite mai pregnant chiar si decat omniprezentul "poti vorbi?" (nu, ti-am raspuns de fapt doar ca sa-ti inchid telefonul in nas, idiotule).
Cand sunt la munca mi se pare apogeul tampeniei
sa primesc un telefon de la un / o colega cu care ma cunosc tangential si care in loc sa-mi zica "salut, am nevoie de puncte-puncte", de altfel unicul motiv pentru care colegii de serviciu se suna unii pe altii, debuteaza fulminant cu "salut, ce faci?"
Chiar te fute grija? Ce dracului sa fac la birou altceva decat sa muncesc? Crezi ca daca de fapt ma dau pe facebook am sa-ti spun ca asta faceam? Sau daca de fapt m-ai deranjat de la o sezatoare de spus bancuri cu aia din acelasi birou? Nu frate, muncesc, sau macar se presupune ca asta fac, leave me alone, poate ca m-ai sunat in timp ce stateam pe buda si ti-am raspuns ca ma plictiseam... zi ce vrei si lasa-ma in pace, revino cand reusesti sa inventezi o fraza mai putin idioata de deschidere a conversatiei.
Sau seara: "salut, ce faci?" Ma epilez inghinal, daca chiar vrei sa stii.
Tampenia asta provine din tendinta din ce in ce mai moderna de a manca litere si cuvinte. Intrebarea decenta e "ce mai faci?", raspuns "bine, multumesc". Nimeni in engleza nu intreaba "what are you doing?", se intreaba "how are you?", asta daca chiar te intereseaza starea de spirit a interlocutorului.
Altfel, dears, time is money. Ziceti ce vreti si scutiti-ma de sarcina ingrata de a cauta raspunsuri cat mai putin idioate la fraza "salut, ce faci?". Ce fac eu in acel moment dear idiots, is none of your fucking business. E destul ca sunt obligata sa vorbesc cu voi.

"Imbatranind, imi dau seama ca inclin sa nu mai am relatii cu fiintele umane, pe care le gasesc foarte enervante (ma refer la fiintele umane, nu la relatii), asta atunci cand ele nu-mi sunt total straine: in acele cazuri, pentru a nu-mi crea probleme, schimb cu soferul de taxi, cu portarul de la cladirea de langa, cu vanzatorul de ziare, cu barmanul, observatii profunde despre viata si clima. Tinand cont de faptul ca gandesc exact ca ei, ma considera un om de bine si devin cooperanti. In plus, simtind ca nu sunt un detinator de stiri proaspete, nu ma inoportuneaza cerandu-mi informatii privilegiate si - considerand ca ideile mele coincid cu ale lor - nu ma intreaba nici macar ce cred despre Lippi* (lucru ce mi l-ar face antipatic pana si pe un strain).
Banalitatile ne pazesc de adevarata relatie cu ceilalti si reprezinta ancora de salvare pentru cel care, in epoca comunicarii cu orice pret, prefera tacerea si singuratatea."
Umberto Eco - din seria "Pliculetul Minervei"
*antrenorul nationalei de fotbal a Italiei

Tarile civilizate si cainii maidanezi

2010-07-24T13:31:00.000+03:00

Some 4 million dogs are euthanized each year in the US and Canada alone, primarily for lack of room and food.
sursa

Dilema

2010-07-23T18:23:00.000+03:00

Intre o doamna de 31 de ani, in blugi, e drept, si un vecin de 45-50,
cine trebuie sa salute primul????
eu spun drept, incepe sa mi se ia. Vreau sa fiu salutata prima, ca o "tanti" cu drepturi depline ce ma aflu.
Codul bunelor maniere ar trebui invatat la scoala. Cu extemporal.

L.E.: Are relevanta faptul ca vecinul poseda ca accesoriu si nevasta??

Henry James

2010-07-19T18:44:00.000+03:00

"I suppose that, whatever serious step one might have taken at twenty-five, after a struggle, and with a violent effort, and however one's conduct might appear to be justified by events, there would always remain a certain element of regret; a certain sense of loss lurking in the sense of gain; a tendency to wonder, rather wishfully, what MIGHT have been. "

"Everything reminds me of something else, and yet of itself at the same time; my imagination makes a great circuit and comes back to the starting-point."

He would have made a great blogger.

(source: "The Diary of a Man at Fifty")

Dear diary - 2

2010-07-19T18:39:00.000+03:00

Urmare, de data asta direct pe tastatura:

Ma Nelinistesc micile rahaturi cotidiene. Ma enerveaza, vreau sa le evit si nu pot, asa ca ma Nelinistesc. Azi, de exemplu:
- trebuie sa chem inspectia in constructii sa constate ca am terminat lucrarile din autorizatie. Habar n-am unde sa ma duc si pe cine sa chem. Fiind vorba de contact cu Statul (fi-i-ar numele afurisit), este sursa primordiala de nervi si agitatie;
- asociatia de proprietari cu multe amigdale din care onor fac parte NU ARE cont bancar. Ghici cine e restant la intretinere. Plus ca ma scoate din minti citirea lunara a apometrelor, desi intentia era sa nu ne mai simtim ca pe vremea lu', cand plateam la comun, exact ca atunci ma simt, as prefera sa platesc oricat numai sa ma lase dracului in pace;
Nu vreau sa am contact cu lucrurile care ma scot din minti. Exista internet pentru asta. De ce nu pot sa trimit un mail cu citirea apometrelor si sa-mi platesc intretinerea online? Ar dura intre 30 si 60 de secunde, versus minutele lungi pierdute asteptand sa scrie contabilul batran si impiedicat chitanta pe care o arunc oricum in cosul de reciclat hartie. As putea sa platesc stand in chiloti pe canapea, nu tragandu-mi haine pe mine si facand drumul pana la nenea ala.
Vreau sa scrie pe net unde sa dau telefon sau unde exact sa scriu ca sa chem oamenii aia sa mi se zgaiasca prin casa. Nu cred ca am veleitati de Sherlock si orice investigatie prin hatisul incurcat al institutiilor bugetare imi da vertij.
Orasul asta e de o murdarie epica. Probabil va trece iarasi vara inainte sa apuc sa spal masina. Cald, furtuna, noroi pe drum, masina arata impecabil. De jegoasa.
Plantele de gradina in ghiveci se incapataneaza sa nu traiasca la mine in bucatarie. Nu ma pot consola cu gandul ca daca vreau o amarata de pizza (4-5 frunze aromate) trebuie sa cumpar ditamai buchetul de busuioc de sase lei de la supermarket. Pana si plantele cumparate gata crescute si transplantate in ghiveci mor. Sa cumpar repede niste rom inainte sa-mi moara toata menta, sa ma aleg macar cu niste Mojitos :P
Altfel, viata zambeste :) De fapt, se caca pe ea de ras :))
Scriu toate tampeniile astea mancand cei mai nemaipomeniti self-made biscuiti cu levantica bio (nume alternativ: biscuitii cu insecticid) adusa din Creta cu avionul si insotind festinul cu un espresso Lavazza absolut delicios de aromat.
Life is good, I guess. As long as I have cookies and coffee, nothing can bring me down!

Dear diary

2010-07-19T18:19:00.001+03:00

Azi dimineata, devreme, m-a lovit brusc o amintire veche, legata de obiceiul pierdut de a tine jurnale. Una din cele mai mari placeri ale mele din vremea respectiva era sa rasfoiesc caietele vechi pana cand gaseam notarile facute inaceeasi zi cu un an in urma, cu doi ani in urma, cu cinci-sase ani in urma, sa citesc cu atentie si sa retraiesc emotiile trecute. Un fel de ego-novela, self-blogging in traducere pe limba anilor 2000+.
Textul asta de acum este scris (initial, de antrenament) cu stiloul pe hartie.

Nu mai stiu sa scriu. Desi scuza scrisului pe genunchi se iteste timid, amintirile vin sa contrazica actualitatea, au fost vacante intregi de scris pe genunchi, randuri ordonate, aplecate in aceeasi directie, cuminti, paginile nu semanau a garduri de sarma ghimpata ca acum.
Blogging-ul e diferit. Faptul ca scrii pentru un public potential cenzureaza profund pornirile dictate de legatura initiala cap-mana. Azi, de exemplu, m-am trezit Nelinistita. Vechea poveste, vechea traire, n-am sa scap niciodata. Cred uneori ca nici nu doresc sa scap, dar asta e alta poveste. Am vrut sa-mi aduc aminte ce faceam anul trecut pe vremea asta, acum doi ani pe vremea asta, acum zece ani pe vremea asta. Aiurea. Noroc cu blogul, am putut sa caut usor arhiva din iulie 2009. Ce faceam? Culmea, ma Nelinisteam. Intre munte si mare, ingropata in memorialistica, ma Nelinisteam. O fi ceva cu luna iulie? Trebuie sa caut si prin vechile caiete ale vacantelor.
Mergeam pe bicicleta anul trecut. Acum nu pot, asfaltul fierbe, aerul doare. Ma strecor grabita de la un mediu cu aer conditionat la altul. Incerc sa gasesc timp sa balansez toate metodele de ocupare a mintii care-mi plac, muzica, scris, citit, Twin Peaks (in lipsa lui Dexter, care abia in septembrie incepe sa ucida din nou), sport, germana, prieteni (of, mai rar), gatit, mrrrr, cand inventam ziua de 48 de ore?? Maybe I'm just trying too hard to relax. Incerc atat de tare incat incepe sa devina stresant :))

Rossi is back!!!

2010-07-15T18:32:00.000+03:00

This is pure LOVE for what you do.
Respect!!
and joy, oh, JOY!!!

Fara circumvolutiuni

2010-07-14T19:24:00.000+03:00

Back in business, adica exact acolo unde nu as vrea sa fiu.
Cateva celule adipoase in plus (zic cateva, da-s cateva mii probabil) si multe celule mici cenusii in minus. Desi, daca stau bine sa ma gandesc, zicea nenea psihologu' acum vreun an ca atunci cand ne expunem la situatii noi si necunoscute ni se nasc neuroni noi. Conditia era sa mentinem noul stimul vreo doua saptamani activ, ca sa se lege moatzele alea mici unele de altele (dada, stiu ca le cheama dendrite dar e mai haios sa le zic moatze).
Buun. However:
Vacanta nu a durat doua saptamani, asa ca neuronii de vacanta acum tocmai isi dau obstescul sfarsit, sindromul mortii subite a noului nascut se aplica.
Am plosnitit (ploshnitzit, nu-mi plac blogurile cu diacritice, va descurcati voi...) mai tare decat cea mai grasa plosnita. Adunat, am stat in total vreo 40 de ore la plaja, pe malul marii si pe buza piscinei, fara sa fac NIMIC.
Adica n-am ascultat muzica decat zapacelile de la piscina (a se cauta pe net Macacao) si n-am simtit nevoia sa citesc nici trei cuvinte (EU!!). Sapte ore pe zi am tacut cu burta (si cu fundul, alternativ) la soare. Am tacut, da, nu e un typo aici. Am si zacut, dar mostly am tacut.
Nici eu nu imi explic cum am facut asta. Incerc sa-mi aduc aminte si nu pot. Stiu doar ca am ajuns la o stare de zen absolut, in care pot sa stau si sa nu ma gandesc la nimic.
Sunt fericita. I CAN completely clear my mind of anything. E un gol absolut, senzatia de plutire, timpul suspendat. Nu mi s-a mai intamplat niciodata pana acum. Me wants to go to yoga again :) incep sa cred in ceea ce mi se promite acolo.
Me ZEN for the first time. Me happy, happy, happy :)
Sa vad cat ma tine. Maine ma duc la sport, sa ma zen-uiesc din nou.

De vineri seara

2010-07-02T22:19:00.000+03:00

heartbreaking (cah, ce melodramatic suna, however it's just the truth).

Criza??

2010-07-02T21:31:00.000+03:00

Unde dracului e criza asta?
Azi am stat la coada (ca absolut niciodata) de masini pe strazile din Baneasa Shopping cum s-o mai numi. A trebuit sa parchez la Ikea, ca la mall zero locuri. Vineri noaptea aproape, fosgaiala in toi. La Gap era coada la casa, dupa ce probasem juma de magazin am aruncat totul si am plecat. Not worth the wait.
Schimbam si noi ceva in mentalitate? Incep sa ma gandesc ca d-aia manelistii si toate cartitele de mall castiga: pentru ca sunt singurii din tara asta care gandesc in rezultate, spre deosebire de axioma favorita a restului tarii: "asta e viata".
Wake the fuck up!!