De ce nu scriu

Am pornit acest proiect in primavara lui 2009. Motivul: intotdeauna imi dorisem sa scriu si aveam nevoie de un teren de testare preliminara, un soi de banda de alergat virtuala pentru cineva care doreste sa alerge la maraton. Fara sa aleg o tematica anume, blogul urma sa fie un loc cu "de de toate", un soi de minimarket universal din care urma sa filtrez ulterior partile la care chiar m-as fi dovedit buna, iar acele parti sa le dezvolt.
Patru ani mai tarziu, sa vedem ce am aflat:
1. anonim / neanonim:
Blogul a pornit pe picior gresit din acest punct de vedere. Ce am invatat pe parcurs e ca ori te apuci de un anonimat total ori iti dezvalui de la inceput identitatea si ti-o si asumi, impreuna cu toate linguselile sau rahatul de rigoare. Sunt conditiile de baza pentru a-ti putea exprima liber absolut orice opinie. Jurnalul ca specie si jurnalul online ca subspecie au nevoie sa fie 100% oneste. Hibridul meu nu-mi permite acest lux. Nu doresc sa-mi fac persoana publica in online, deci varianta de a-mi dezvalui identitatea cade din start. Varianta 1 ar fi fost cea buna dar din pacate am facut greseala de a-mi "promova" pagina intre prieteni si catre familie, ignorand faptul ca din interactiunile cu aceste persoane urmau sa vina cele mai interesante subiecte de scris. Normal la o adica, daca vrei sa-ti povestesti viata iar viata ta include alte persoane, e musai sa povestesti si despre ei. Iar aici trebuie sa tii cont de faptul ca ei ar putea sa nu vrea, la randul lor, sa dea posibilitatea de a fi identificati. In plus, exista si o probabilitate oarecare ca lor sa nu le placa ceea ce ai de zis.
Un blog semianonim e un blog schiop. Ca un scaun cu doar doua picioare. Nu sta drept, oricat de mult ti-ai dori.
2. tematica: in majoritate, blogurile de succes nu sunt ghiveciuri cu de toate, ci au tematici bine determinate. Zoso pune stiri, Visurat opinii personale foarte radicale, Hadean face mancare si alomoda se ocupa de styling. Un blog tematic presupune o pasiune suficient de puternica incat persoana pe care o construiesti online sa se identifice total cu aceasta pasiune. Noi nu-l cunoastem pe Adi Hadean omul, dar stim ca adihadean e un bucatar ardelean. Identitatea online va manca cu fulgi cu tot identitatea ta reala. In acel moment ori vei avea o criza de personalitate, ori va trebui sa te obisnuiesti cu dedublarea asta pe care eu o consider borderline cu "multiple personalities disorder".
Sa zicem ca accepti dedublarea si iti alegi o pasiune reala despre care sa scrii. Pasiunea asta reala trebuie, evident, sa fie o activitate, nu o persoana. Nici nu-mi pot imagina cum ar arata un blog scris de X si dedicat lui Y. Caz de studiu la spitalul 9 poate?
In ceea ce priveste activitatile, eu fac multe lucruri cu placere reala. Sigur as putea alege unul sau doua despre care sa povestesc, cititul sau bucatareala fiind zone carora le dedic foarte mult timp liber. Cu toate acestea, si in citit, si in gatit, si in cosmetica si in orice alta activitate pe care o fac si pentru care am nevoie de informatii, imi pastrez permanent o rezerva de scepticism si de umilinta - in sensul ca stiu foarte bine ca nu sunt buricul pamantului si nu detin adevaruri absolute. Poate ca aici discutam de perfectionism dus la extrem, dar m-am intrebat de multe ori de ce nu scriu despre diversele chestii pe care le fac si raspunsul care mi-a venit de fiecare data este ca "nu am nimic NOU de spus lumii". Mancarea pe care o fac a mai fost gatita undeva pe planeta si google stie asta foarte bine. Cartile respective beneficiaza deja de cronici extensive pe Amazon (most likely) ca pana la urma motivul pentru care le-am cumparat a fost ca le-a mai citit cineva inaintea mea si le-a recomandat mai departe. Stiu ca si recomandarea mea ar putea fi valoare adaugata pentru alti oameni, dar nu ma pot opri totusi sa nu simt futilitatea demersului. Cosmeticele respecive au mai fost testate si google (din nou google) va va oferi absolut toate informatiile pe care mi le-a dat si mie inainte de achizitie. Din nou, stiu ca in oceanul respectiv de recomandari "opinia mea conteaza". Ma mai gandesc la asta.
In ceea ce priveste un posibil blog de opinie, cred ca aici intr-adevar am multe de spus. Dar asta inseamna sa omor proiectul de fata si sa ma apuc de altul, perfect anonim.
Ceea ce, in acest moment, n-am chef sa fac.
Concluzii? De om lenes: las-o ma ca merge asa. Am investit deja ceva efort de gandire azi in a trage concluziile :) Ce o sa fac cu ele, in alt episod. Deocamdata, "sa se revizuiasca dar sa nu se schimbe nimic".
l8er.

Life's little pleasures

Lazy days.