Lene

Da, da, stiu ca-s lenesa. Idei au fost dar a lipsit impulsul necesar sa intind mana si sa scriu. Saptamana asta a fost doar cu munca-papa-nani, si inca nani la greu de tot. Cu carti pe care le-am mai citit (a cata oara citesc seria Alexandre Dumas?).
E opt si ceva seara si eu casc de-mi curg lacrimile pana la barbie. Probabil ca am sa dorm iarasi paisprezece ore, ca in copilarie. Doamne, ce bine e sa dormi....
Ziua in care o sa-mi pierd somnul o sa fie aia in care am sa zic in sfarsit ca incep sa imbatranesc.

Jurnale si memorii

(am scris vreo jumatate de ora la postul asta ca sa inchid pagina din greseala). Uhh.
Nevermind, here we go again.
Plecam mai devreme de la constatatarea ca in ultima vreme am citit exclusiv memorialistica, probabil si datorita dorintei mele de a invata sa scriu combinata cu imposibilitatea de a disocia scrisul de viata proprie. Nu mi-am propus sa citesc doar jurnale si memorii dar asa s-a intamplat, asa ca simt nevoia sa fac un mic review fiecaruia.

1. Gabriel Liiceanu - Jurnalul de la Paltinis. Carte-cult a literaturii optzeciste. Greu de citit datorita cantitatii de filosofie dar fascinanta: odata din cauza relatiei intre Maestru (Noica) si discipoli si pe de alta parte datorita extraordinarei melodii a frazei lui Liiceanu. Cred ca e scriitorul caruia ii admir cel mai mult intorsatura cuvantului si muzica vorbei. Incredibil si freamatul mintilor inchise in camaruta din varf de munte in plina cenzura si saracie comunista.

2. W.N.P. Barbellion - Jurnalul unui om dezamagit. Dureros triumf al vietii in fata unei morti anuntate si reale. Barbellion (in realitate Bruce Frederick Cummings), tanar pasionat de natura, afla la recrutare ca sufera de scleroza in placi, cumplita si incurabila maladie neurologica. Ia decizia publicarii jurnalului pe care il tinea de la 13 ani si, din 1915 (anul diagnosticului) pana in 1917 (anul mortii anuntate) noteaza cu luciditate toate efectele pe care boala le are asupra trupului si mintii sale. Jurnalul a fost publicat in 1919 sub pseudonim, cu cateva luni inaintea mortii reale. E cea mai mare sfidare a omului in fata mortii, suprema bataie de joc a vietii si a iubirii in fata distrugerii cauzate de boala (sotia s-a casatorit cu el si au avut un copil in ciuda faptului ca diagnosticul era deja cunoscut).

3. Grigore Bajenaru - Cismigiu & Comp. / Buna dimineata, baieti. Aici n-am poza, e proaspat iesita in colectia Jurnalului National, cei care au preluat (cu ce drept, ma intreb?) brand-ul "biblioteca pentru toti". Povestea asta e arhicunoscuta. Desi inecate oarecum in idilic, cartile astea doua raman printre marii clasici in literatura pentru adolescenti. Si, desi prezinta sistemul scolar din anii douazeci ai secolului trecut, ma uit cu regret la scoala romaneasca in care predau profesori ca Ovid Densusianu sau Camil Petrescu si ma intreb cum dracu a disparut acum de in locul ei nu-s decat sani bronzati si telefoane mobile. Mi-as dori grozav sa cred ca ar mai putea sa renasca o scoala adevarata din cenusa asta, sunt cei mai frumosi ani cei pe care ni-i petrecem prin banci, cei care ne contureaza cu adevarat viitorul, ani de care acum mi se pare ca toata lumea isi bate joc.

4. Gabriel Garcia Marquez - A trai pentru a-ti povesti viata. Primul volum din cele 3 pe care laureatul Nobel pentru literatura (si cel mai bine reprezentat scriitor din biblioteca mea) le-a proiectat pentru a-si scrie autobiografia. N-am multe de spus decat ca acesti "early years" sunt la fel de fascinanti si incredibili ca si cartile de mai tarziu. Intamplarile din satul natal Aracataca sunt un pic suprarealiste, intelegem si cum apare mai tarziu in paginile sale copilul care mananca gandaci, vedem radacinile paginilor cu revolutii. Garcia Marquez s-a nascut intr-o carte de colorat caraibiana, intesata de magie si inexplicabil. Premiul Nobel e o recunoastere a unei dedicatii incrancenate catre Creatie si Cuvant: "ce mister este oare acesta care face ca simpla dorinta sa se prefaca in pasiune, ca o fiinta omeneasca sa fie in stare sa moara pentru ea, sa moara de foame, de frig sau din orice alta pricina, numai pentru a plasmui ceva ce nu poate vedea ori atinge..."

5. Anais Nin - Foc. Deja a treia carte a lui Anais Nin citita, prima care ma prinde strans. E a treia carte din seria "Jurnalul Dragostei" din care am mai citit doar volumul doi ("Incest"), imi lipseste primul ("Henry si June" - am vazut si m-a socat mai demult filmul, pe care acum l-as revedea cu alti ochi). Daca volumele unu si doi m-au ingrozit pe alocuri (cat de greu moare puritanismul bunei educatii in noi...), "Foc" m-a tinut cu sufletul la gura pe plaja de la Gura Portitei. Greu de digerat de publicul larg datorita incarcarii sexuale explicite si ne-pornografice, cartea taie in carne vie in prejudecati si tipare si e cea mai fascinanta radiografie a sufletului unei femei reale pe care am intalnit-o vreodata. Jurnalul nu a fost scris pentru a fi publicat, de aici si continutul socant, decizia de publicare necenzurata fiind luata de o Anais Nin septuagenara, care deja publicase incepand din anii '50 selectii alese cu grija din cele peste 35 000 de pagini de manuscris. Cititi cu grija; daca va ingrozeste gandul ca o femeie casatorita poate sa iubeasca in acelasi timp trei barbati cu aceeasi grija si pasiune, amestecandu-le uneori sperma in acelasi pantec, cartea asta nu este pentru voi. Iata-i crezul: "Cele mai extatice momente ale vietii mele sunt cu penisul celui pe care-l iubesc in mine, sau cu capul lui pe sanul meu. In bratele mele - treaz, pasional sau increzator si adormit - dar in bratele mele. Atunci ma simt implinita. Orgasmul nu e vital: bucuria mea consta in comuniune"."

Ma asteapta in raft Jurnalul lui Jules Renard si calatoriile lui Ernesto "Che" Guevara ("Jurnal pe motocicleta"), ca sa inchei temporar periplul meu prin memorialistica. Despre ele, intr-un numar viitor.

MotoGP din nou LIVE in Romania!

Am deosebita placere sa privesc LIVE de la mine din sufragerie, pe propriul TV si la calitate foarte buna.... MOTOGP-ul!!!!!! Astazi, free practice si calificarile pentru cursa de la Donington. Yesssss!

RDS&RCS rulz, a introdus in grila Digi Sport, care, pe langa MotoGP (my love) va transmite si o gramada de chestii fotbalistice (bleah) dar si NBA-ul si ATP World Tour.

I feel HAPPY :) Voi vedea oare din nou in direct cum Rossi mai castiga un campionat?

Gura Portitei - continuare

autor Omu de serviciu :)

Gura Portitei

Neliniste

Din nou, Nelinistea.
Agitatie familiara, veche, calda, careia nu-i pot gasi radacinile.
Chiar vreau sa le gasesc?
In cateva zile am sa-mi omor dorul de munte ingropandu-mi picioarele in nisip si respirand mirosul marii. Poate ca de fapt dor nu-mi e de munte ci de tot vartejul ce mi se starneste in suflet atunci cand urc incet spre cer. Poate ca e de fapt un dor mare de intoarcere catre Natura, de salt dintre betoane, de fuga speriata de civilizatie. Sau?
As vrea sa daruiesc ceva din mine pentru Natura, pentru ca-mi da si-mi ocroteste atatea frumuseti. Egoismul cu care le strang in mine ma sperie, simt ca se apropie clipa in care va trebui platit obolul.

"Natura are toate indraznelile, numai noi suntem conventionali si lasi."*

(*Fany, in "Cartea Mironei").

Those who stood up for love

Naked lovers feel the blood beneath their veins
Electric nerves communicate
With tiny explosions through our brains
Who is this energy that never left or came?
Give rise to passion the only glory
Of this human story

I give my heart and soul to the one

We spend all of our lives goin' out of our minds
Lookin' back to our birth, forward to our demise
Even scientists say, everything is just light
Not created, destroyed but eternally bright
Masters in everytime lord in every place
Those who stood up for love down in spite of the hate
In spite of the hate

Who put the flower in the barrel of that gun?
Who lit the candle, started the fire,
Burnt down the fortress, the throne?
Who could house all the refugees in a single shack
Or a lowly bungalow?
Who lives in a different dimension, free from the
Struggles we know?

I give my heart and soul to the one

We spend all of our lives goin out of our minds
Lookin back to our birth, forward to our demise
Even scientists say everything is just light
Not created, destroyed but eternally bright
Masters in everytime lord in every place
Those who stood up for love down in spite of the hate
We spend all of our lives goin out of our minds
They live in the light

We made it to the moon
But we cant make it home
Waitin' on a rescue that never comes
Made it to the moon
But we cant make it home
Maybe home is where the heart is given up
To the one, to the one

We spend all of our lives goin' out of our minds
Lookin' back to our birth, forward to our demise
We spend all of our lives goin' out of our minds
They live, they

They stood up for love
Stood up for love
Stood up for love
They stood up for love
Stood up for love
Stood up for love

We spend all of our lives goin' out of our minds
Masters in everytime
We spend all of our lives goin' out of our minds
Stood up for love..

Asta aud dupa a doua oara cand vad Vicky Cristina Barcelona.
PASSION, THE ONLY GLORY OF THIS HUMAN STORY.

Calatorie in jurul lumii - in bucatarie

Nu inteleg in ruptul capului de ce bucataria romaneasca nu foloseste aproape deloc ierburi aromatice.
Vara e anotimpul meu preferat in bucatarie. Vara am la indemana o explozie uluitoare de arome cu care ma pot juca. Azi am facut o vizita in Provence, o vizita rapida, bucatarie de incepatori, uluitor de aromata si de sanatoasa.

Pasul unu: ratatouille - reteta 2 (reteta unu am incercat-o acum vreo luna, o s-o descriu cu alta ocazie). Origine: Good Food numarul din iulie. Se pare ca e cea din filmul de desene animate :) E cel mai simplu lucru din lume: un strat de bulion a la mami, peste care a aterizat din greu ceapa si usturoi foarte maruntite, ulei de masline si sare cu arome de Provence, dupa care am pus straturi de rondele subtirele de dovlecei, vinete si ardei grasi. Peste ei inca niste ulei de masline si sare aromata, o hartie de copt si o ora in cuptor la 200 de grade. Miroase de ti se invarte capul.
Intrebare retorica din nou: de ce romanii habar n-au cum sa-si gateasca legumele??

Pasul doi: si mai simplu: piept de pui marinat in ulei de masline, rozmarin proaspat si usturoi maruntit. Pus la gramada (puiul, uleiul si ierburile) in cuptor tot vreo ora, pe la 180 de grade.

Pasul 3: incoronarea: frunze de salata, baby spinach, ruccola si chives cu dressing din soia, ulei de masline si sare aromata de Provence.

Nimic de aici nu ingrasa, nu streseaza stomacul sau ficatul sau mai stiu eu ce. E contrazicerea perfecta a preconceptiei ca mancarea sanatoasa n-are nici un gust.

Daca asta-i Provence, ma apuc sa-mi scot franceza de la naftalina. Nu-mi plac francezii dar bucataria lor ar putea fi un grozav motiv de emigrare.

Mai pe dupa-amiaza planuiesc o mica excursie cubaneza: Havana plus menta plus limes egal Mojitos. Abia astept. Maine sau poimaine poate vedem un coltisor de Liban, asta daca reusesc sa dibui timpul corect de fierbere al nautului pentru humus.
In camara asteapta cuminti teancuri de alge pentru sushi, foi de lasagna, risotto si cuscus. Portocalele si lamaile vor niste vin rosu ca sa devina sangria. Am gasit Worcestershire si Tabasco pentru Bloody Mary.

Bucataria mea devine incet-incet o planeta intreaga.

Neinteresant

Mai bine nu instalam statcounter-ul. Cand citesc statisticile ma ia groaza: in afara de mama din dotare nu mai citeste nimeni. Mai am cativa vizitatori razleti atrasi de unele expresii indexate de google, dar acestia nu pierd prea mult timp pe aici.
De fapt, de ce ma chinui? Doar pentru ca simt ca am ceva de spus, ceva ce nici pentru apropiati nu e destul de interesant. Atunci de ce?
Ideea de la care acest proiect a pornit era sa exersez cu rabdare, asa cum pe vremuri exersam la pian sau rontaiam temeinic din paginile alea groaznice din Gazeta Matematica. Sa scriu pana ma dor degetele, pana invat sa fiu scriitor.
Nu trebuie sa ma las. Nici bicicleta nu credeam ca o sa-mi foloseasca vreodata si totusi am reusit sa urc muntele fara dureri. Si am fost fericita. Poate ca si scrisul are sa-mi aduca pana la urma mici placeri egoiste, sau poate, pana la urma, mari placeri altruiste (am sa fiu vreodata in stare sa scriu cartea la care visez atata?)
N-am sa ma las. Pana la carte am sa mai bat campii mult si bine aici. Si n-am sa mai citesc statcounter-ul decat... o data pe saptamana.

Old habits...

... die sooo hard.
Am poluat mediul din greu saptamana asta. Ploaia-i de vina, parole! Bine, si scolile care s-au terminat si au eliberat traficul, poate ca si criza are ceva de-a face...
Recunosc, sunt un mare mistret, de o saptamana incoace merg la munca cu ... masina. Oops...
nu dati cu pietre. A fost suficienta o singura zi in care masina mi-a fost necesara ca sa redescopar placerea statului pe moale, la racoare si cu Rammstein in urechi.
Asta e, ce sa fac, si masina-i tot a mea, cum pot s-o neglijez, stapana nemernica ce ma aflu?
A fost saptamana motorizata. Si va mai fi - maine am de facut nitel peste 400 de kilometri cu o masina plina cu mancare si bautura pana in parcul national Domogled - Valea Cernei. Team-stuff, dar team-stuff din ala fun, la cort, pe baza de voluntariat si cu buget de criza (v-am mai zis deja ca e criza? avem si pateu de ficat pe lista!).
Cum retete anti-dansul ploii inca nu cred ca s-au inventat, tot ce imi doresc sa imi doriti e sa nu dorm pe ud. In rest, I Will Survive!

(duminica la intoarcere - ohhhh - mergem la MANOWAR!!!)

Cu totul, va fi un weekend din ala "to remember". Pana la intoarcere poate-mi revine si inspiratia si vocabularul ca tare impiedicata la scris ma simt de la vacanta incoace.

A bon entendeur, salut!