Biblioteca mea pare sa se specializeze. Facand ordine, saptamana trecuta, am observat ca deja construiesc serii de autori pe care-i iubesc. Pe langa ce stiam deja ca am in cantitati mari (Gabriel Garcia Marquez, Mario Vargas Llosa, Isabel Allende, Umberto Eco, Peter Mayle, J.R.R. Tolkien si Frank Herbert) am observat ca am strans deja si vreo sapte carti de
Salman Rushdie (azi am cumparat-o pe a opta).
Prima carte de Rushdie pe care am citit-o a fost
Rusinea, cu cativa ani in urma. Mi-a ramas in minte forta enorma a frazei, violenta cuvantului, culorile lumii arabe si melodia numelui
Omar Khayyam (nu stiam pe atunci cine a fost acest Leonardo arab - sau mai bine zis, Leonardo da Vinci a fost un Omar Khayyam european, dar asta-i o alta poveste).
Mai tarziu am luat si celebrele
Versete Satanice, pe care am reusit sa le inteleg abia dupa ce m-am luptat si cu Coranul. Grea lectura, fraze lungi, multe si incalcite intelesuri. Asa mi s-a deschis gustul.
Azi dimineata am terminat Shalimar Clovnul. Naratiune standard, fara fraze incalcite, fara supranatural, dar cu o foarte grea incarcatura umana. Dragoste si durere, razboi, nastere, razbunare, sange - toate adunate intr-o poveste care mi-a dat, la propriu, fiori.
Shalimar Clovnul se numeste de fapt Noman Sher Noman. Copilul musulman s-a nascut in Casmir, in aceeasi noapte in care s-a nascut si Bhoomi (Pamantul) Kaul, frumoasa hindusa din satul vecin. S-au nascut odata cu independenta Indiei, ca si
Copiii din Miez de Noapte. Peste paisprezece ani, Noman (acum Shalimar Clovnul - numele lui de scena) si Bhoomi (care nu mai vrea sa fie pamantul murdar si acum isi spune Boonyi - celestul platan imperial) se indragostesc.
Odata cu dragostea apar si primele semne de tulburare in Casmir, razboiul e inca in viitor dar agitatorii apar. Unul din ei o doreste pe Boonyi si provoaca descoperirea aventurii celor doi, ca sa castige fata prin santaj. Surpriza: comunitatile musulmana si hindusa se unesc si-i ajuta pe indragostiti, Casmirul e al casmirezilor, e loc aici pentru toate religiile, oamenii se iubesc.
Dar semintele tulburarii s-au infipt si razboiul paseste tiptil in apropiere.
Dupa alti patru ani, intre musulman si hindusa vine evreul nascut in Europa, ambasadorul american Max Ophuls. Erou al Rezistentei, nascut si crescut in alt leagan in care s-au razboit civilizatiile, Strasbourg. Max are acum peste cincizeci de ani, este casatorit si fara copii. In el isi vede Boonyi sansa de a evada din cusca satului si casniciei ei.
Max si Boonyi fac un contract nescris: trupul ei (fara copii!) contra apartamentului roz cu haine din revista. Dar Boonyi vede repede ca a schimbat o cusca pe alta si decade intr-un vartej de droguri, tutun de mestecat si mancare. Se face atat de grasa incat isi poate ascunde sarcina pana e prea tarziu.
Intre timp, in Casmir, momentul in care Boonyi isi paraseste sotul marcheaza si inceputul violentei.
Sotia ambasadorului intervine, scandalul a izbucnit deja, Max este retras de la post, Boonyi naste, i se ia copila (Casmira Noman, acum numita India Ophuls) si este trimisa inapoi in sat.
In sat Boonyi afla ca este moarta prin conventie sociala. Se retrage pe deal in casa pustnicei si munceste ca sa traiasca, se dezintoxica, slabeste, trupul ei e acum o panza a vietii pe care a dus-o. Este moarta vie, traieste in asteptarea sotului care o va ucide.
Shalimar Clovnul ramane fidel juramantului facut in prima noapte de dragoste: "Sa nu ma parasesti! De acum sa nu ma parasesti cumva sau n-am sa ti-o iert niciodata si am sa ma razbun, am sa te omor! Iar daca ai copii cu vreun alt barbat, o sa-i omor si pe copii!". Shalimar pleaca si devine terorist musulman. Razboiul indo-pakistanez e in plina desfasurare, Casmirul este insangerat.
Violenta creste si cotropeste istoria.
Peste mai bine de douazeci de ani, cand tatal lui Shalimar si tatal lui Boonyi au murit, Shalimar se intoarce in sat, isi ucide sotia (primul cutit) si pleaca in America sa-si indeplineasca juramantul. Invocand amintirea lui Boonyi se angajeaza sofer la Max, acum in varsta de peste optzeci de ani, batran cult, cu o functie foarte inalta si foarte secreta. Devine mana lui dreapta. O cunoaste pe India si sufera.
Intr-o zi, ii taie gatul lui Max in fata Indiei, si fuge (al doilea cutit).
Viata fetei devine o mare cautare. India vrea sa stie de ce. India afla totul. India este acum Casmira si isi simte, in sfarsit, mama adevarata. Pleaca in Casmir sa o gaseasca. Gaseste Casmirul sfasiat de razboi, femeile cu val pe fata si mormantul lui Boonyi. Gaseste si iubire.
Ultimele pagini ale cartii sunt cele care m-au cutremurat fizic. Shalimar e in inchisoare, asteptandu-si executia. India ii scrie zilnic, il urmareste cu ura ei cumplita: "Sunt Seherezada ta neagra. Iti voi scrie fara sa pierd o zi, fara sa pierd o noapte, nu ca sa-mi salvez mie viata ci ca s-o iau pe a ta, sa incolacesc in jurul tau serpii veninosi ai cuvintelor mele pana ce coltii lor ti se vor infige in gat". Intre timp, isi preia marea mostenire si traieste o viata ca un vis crancen, muncind si antrenandu-se violent, invata box si trage cu arcul.
Shalimar evadeaza si vine sa-si implineasca razbunarea. Intra in casa Indiei, vine cu un al treilea cutit. India il asteapta. "nu exista o a doua sansa. Nu exista nici o India. Nu existau decat Casmira si Shalimar Clovnul".
Povestea lui Shalimar Clovnul este o saga a violentei contemporane, a violentei aflata peste tot, in noi si in afara noastra, in istorie, in religie, in dragoste, in pasiune, in adoratia filiala. E o drama a urii si razbunarii de care nici un personaj nu scapa. Unde se inchide cercul? Se inchide vreodata? India va ucide si ea?
Violenta naste violenta. Mai putem evada din teroarea fragilului echilibru dintre iubire si ura?
