Extraordinarul voiaj al unui fakir care a ramas blocat intr-un dulap Ikea - Romain Puertolas

Nu am mai scris de multa vreme despre carti. Desi citesc mult in continuare, mi-a disparut concentrarea si capacitatea de a ma arunca intr-o carte cu totul, iremediabil. Poate ca ritmul vietii are ceva de a face cu treaba asta, dar nici aici nu-s prea sigura pentru ca deja am trecut prin cateva vacante in care am plecat cu liste de carti noi pe Nook si am citit tot favoritele vechi, pentru ca mintea mea refuza sa proceseze lumi noi, povesti necunoscute.

Cartea asta sta de mult in biblioteca, nici macar nu e din cele pe care mi le cumpar singura. Imi amintesc vag ca a fost cadou la ceva, la o revista, cred. Titlul ciudat m-ar fi intrigat, dar nu stiu daca ar fi fost suficient sa o inhat din raft.
Azi am luat-o, pentru ca sunt obosita, intr-o "staycation" care trece mult prea repede si pentru ca in cada nu intru cu Nook-ul, ci cu carti pe hartie, just in case ca mi se raresc brusc degetele, ala micu' nu e waterproof.

Si m-am aruncat in ea, ceea ce credeam aproape ca incepe sa fie imposibil. Si am ras o gramada si am plans un pic, si acum inca mai plang un pic pentru ca m-am intalnit in sfarsit cu o poveste frumoasa, perfect credibila in ciudatenia ei. Pentru ca planeta asta e locuita de tot felul de oameni care trec prin tot felul de necazuri si bucurii, iar ceea ce face cartea asta sa ajunga la final este faptul ca toti, dar absoluti toti cei care o locuiesc au puterea, in inima lor, sa accepte si sa scoata ce pot ei mai bun din intalniri si intamplari. Pentru ca poti sa fii un fachir nitel sarlatan si sa pornesti in cea mai importanta calatorie a vietii tale doar dintr-un moft, si sa ajungi la final sa Devii, fara ca pacatele trecutului sa mai fie pacate, ci doar fapte din viata care nu te definesc ci doar te propulseaza intr-o calatorie in care tu trebuie sa faci alegeri si sa-ti gasesti pacea cu ele, oriunde te-ai afla: in taxiul tiganesc, sub pat, in dulap, la politie, in avion, pe banda de bagaje, in geamantanul Louis Vuitton, in camera de hotel de lux, in balon sau in aeroportul cu rebeli libieni.

Multumesc, Ajatashatru Lavash Patel, ai devenit, in doar jumatate de zi, fachirul (sau fakirul, ca sa respectam legatura ta emotionala cu Ikea) meu preferat. Calatorie colorata in continuare!

Feminism (for dummies)

"College feminists made fun of skyscrapers, saying they were phallic symbols. They said the same about space rockets, even though, if you stopped to think about it, rockets were shaped the way they were not because of phallocentrism but because of aerodynamics. Would a vagina-shaped Apollo 11 have made it to the moon?

Jeffrey Eugenides - The Marriage Plot

Gutenberg.org

Deoarece am avut ce citi si am mai descoperit si aplicatia de Kindle pentru Android, n-am mai apucat sa intru recent pe Project Gutenberg.
Sadly, azi am aflat ca fondatorul lui a decedat recent. Bineinteles, Steve Jobs a umbrit si aceasta disparitie, figures.
M-a impresionat un citat la care tinea in ultima parte a vietii:

Hell

" 'But it's so silly, all this political squabbling,' said Rampion, his voice shrill with exasperation, 'so utterly silly. Bolsheviks and Fascists, Radicals and Conservatories, Communists and British Freemen - what the devil are they all fighting about? I'll tell you. They're fighting to decide whether we shall go to hell by communist express train or capitalist racing motor car, by individualist bus or collectivist tram running on the rails of state control. The destination's the same in every case. They're all of them bound for hell, all headed for the same psychological impasse and the social collapse that results from psychological collapse. The only point of difference between them is: How shall we get there? It's simply impossible for a man of sense to be interested in such disputes. For the man of sense the important thing is hell, not the means of transport to be employed in getting there. The question for the man of sense is: do we or do we not want to go to hell? "
(Aldous Huxley - Point Counterpoint).

Dr. Seuss again

You have brains in your head.
You have feet in your shoes.
You can steer yourself
any direction you choose.
You're on your own.
And you know what you know.
And YOU are the one who'll decide where to go.


Oh, the Places You'll Go! 

"Pe ce te bazezi?"

E incredibil cat de incetatenita e ideea ca intrebarea de mai sus e marca lui Ilie Moromete. De fapt, de ce ma mir? Cine-l (mai) citeste pe Marin Preda?
E vorba lui "al lu' Parizianu'". Stefan, pe numele lui. In "Delirul". Uof.

In sfarsit!

Rapsodii de toamna
 
I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Kindle

incep sa pricep what the fuss is all about. o carte chiar vine cu un singur click. absolutely fabulous. sunt prinsa total si asta in conditiile in care eu folosesc doar aplicatia pentru android. imaginati-va ce prapad as face cu the real thing.

Curiosities

"Oh!" said Fleur, "I do wish you'd both drop that. Nobody will
have anything to say to it. You might as well ask the people of
to-day to live like St. Francis d'Assisi."
"My dear young lady, suppose St. Francis d'Assisi had said
that, we shouldn't be hearing to-day of St. Francis."
"Well, what real effect has he had? He's just a curiosity. All
those great spiritual figures are curiosities. Look at Tolstoi
now, or Christ, for that matter!"

John Galsworthy - The Swan Song (3rd volume of A Modern Trilogy)

Carti de tot felul

m-a starnit rau chestia cu cartile.

probabil pentru ca si eu am fost incredula in fata cartii cu baterie.
sa facem totusi, la mai bine de un an de citit cu butoane, un mic review.

Protestez

In numele Bebook-ului meu.

Pauza de masa - checking mail, facebook, stiri. Si ce vad? Azi e la moda pe FB sa ridici in slavi cartea tiparita in defavoarea ebook-ului. Auzi, cica pe plaja nu poti citi de pe el.

Din pacate, chestia e facuta din ratiuni de marketing. Postarile sunt puse de magazinele de carti romanesti care vad ca gasesc mai comod sa dea la cap ebook-urilor decat sa gaseasca o modalitate de a aduce cartea electronica in stocurile lor.

Si ceva mai roz acum

"Dezvinovatire

Subsemnatul am promis odata ca n-o sa va mai spun niciodata povesti despre piticul Cipi, care, desi a devenit urias, era si fericit. Si cred ca nu mi-am respectat promisiunea; dar cred ca nu eu sunt vinovat, ci Cipi. Prin aceea ca domnia-sa piticul s-a casatorit.
Si casatoria e o fericire.
O fericire care de cele mai multe ori nu e si plicticoasa. Acest fel de fericire, fericirea plicticoasa, nu e prea de invidiat.
Oricum, fiecare ins e curios sa stie cum s-a casatorit - celalat..."

(Fodor Sandor - Cipi, acest pitic urias - editia 1983).

cine zicea ca Cipi e o carte de copii?

How to be a millionaire

Vraiement, il fallait être mal bâti, avoir le cerveau et les membres attaqués, pour se refuser à la besogne, en un temps de si large travail, lorsque le siècle entier se jetait à l’avenir. Et il raillait les désespérés, les dégoûtés, les pessimistes, tous ces malades de nos sciences commençantes, qui prenaient des airs pleureurs de poètes ou des mines pincées de sceptiques, au milieu de l’immense chantier contemporain.

Solutia pentru succes au fost descoperita de secole - mai sus vorbeste Zola in "Au Bonheur des Dames". De ce atat de multe carti de self-help?

Henry James

"I suppose that, whatever serious step one might have taken at twenty-five, after a struggle, and with a violent effort, and however one's conduct might appear to be justified by events, there would always remain a certain element of regret; a certain sense of loss lurking in the sense of gain; a tendency to wonder, rather wishfully, what MIGHT have been. "

"Everything reminds me of something else, and yet of itself at the same time; my imagination makes a great circuit and comes back to the starting-point."

 

He would have made a great blogger. 

(source: "The Diary of a Man at Fifty")

Planul Infinit

Al cincilea roman publicat al lui Isabel Allende, draga mea povestitoare. A zecea carte a ei pe care am vanat-o prin librarii, starnita inca de la "Casa spiritelor", cu cativa ani in urma.
Spre deosebire de majoritatea covarsitoare a celorlalte scrieri, povestea lui Gregory Reeves nu contine magie. Ne aflam in fata unei "bildungspovesti" care ne poarta prin viata personajului principal din frageda copilarie si se incheie binisor dupa varsta de cincizeci de ani.
Titlul vine de la credinta tatalui-propovaduitor, Charles Reeves, nomad lipsit de stralucire care, undeva prin anii razboiului, isi poarta familia in zigzag pe lungile drumuri ale Statelor Unite, patruns de adevarul unui Plan Infinit al universului.

Habarnam

Uite ce am gasit, uite ce am gasit, me sooo happy :)
Aventurile lui Habarnam online!

Oohhh!

AMR 2 luni

Pana la ziua mea.
Si vreau ASTA. Vreau, vreau, vreau (multumirile se indreapta spre Mr. O'Malley, technology-freak, care a reusit sa-mi bage in cap ca o carte electronica poate fi la fel de buna ca una de hartie).

Aaaa, sa nu uit: musai sa fie si carcasa aia colorata de 29,95 USD. Rosie, evident.
Multumesc :)

p.s. am citit atat de mult in vacanta si dupa incat numai la gandul sa ma apuc de cronici de carti noi ma ia cu ameteli...

Shorties

• Base zice ca se duce la Kabul in Republica Moldova. Prima TV preia textual declaratia, cu maxima seriozitate. No fuckin' comment...
• Ii mai place cuiva reclama aia cu la sirop de tuse "pentru copii cu aroma de portocale"?
• Bai, terminati cu "se merita"! sunt disperata, il gasesc deja si pe blogurile unor oameni carora le respect opiniile, ce ne facem, fratilor??
• In aceeasi linie, deplang disparitia lui "pe" din "pe care" ("cadoul care l-am luat"-aaaargh). Ne doare limba sa mai zicem un cuvintel, acolo?
• scade taxa de parcare (adica nu creste, tot aia). In sfarsit, bine ca s-au hotarat odata, ca vreau sa platesc...
  
• avem al doilea barbat gravid - so fuckin' cool. Asta e mai tare ca primul - vrea sa nasca natural.
• s-a afisat calendarul curselor de motogp. Unde mergem? Decisions, decisions...
• au inceput sa reapara volumele lui Jules Verne - miam! dar offf, nu mai am rafturi libere in nici una din cele 4 biblioteci. Nu ma las, voi lupta pana la moarte pentru cartile mele!
  

Seducatoarea din Florenta

Perioada "Rushdie" continua cu cel mai recent roman publicat, Seducatoarea din Florenta (The Enchantress of Florence - in original).
Am fost dezamagita de lipsa luptei. Mi s-a parut initial un roman cu mult mai putina forta decat ce eram obisnuita sa primesc de la acest scriitor.
Dupa aceea m-am gandit mai bine. Cred acum ca orice povestitor are dreptul sa respire din cand in cand si sa se bucure de curgerea lina a cuvintelor. Cartea asta are ceva din atmosfera aromata din O Mie si Una de Nopti. E o carte perfecta pentru serile lungi de iarna si se insoteste minunat cu o cana de ceva cald si parfumat cu mirodenii.
Ne aflam in Imperiul Mogul, in inima lui, in capitala marelui Akbar. Un strain blond si misterios din Florenta, inarmat cu scrisori (furate) care-l acrediteaza ca ambasador al Elisabetei I a Angliei ii da imparatului viata peste cap. Mogulul din Flori (Mogor dell' Amore. cum el insusi isi spune) arunca intregul oras inapoi in trecut pretinzand ca este ruda imparatului, urmas al celei mai frumoase printese din neamul lui Gingis Han, demult disparuta Qara Köz, Ochi Negri, sora bunicului lui Akbar, L'ammatrice Angelica, seducatoarea din Florenta.
Toate personajele cartii in afara de doua (care?) sunt adevarate. O sa va intalniti chiar si cu Vlad Tepes si cu Baiazid. Si cu Niccolo Machiavelli (poreclit in carte Il Machia). Si cu multi, multi altii. Numele adevarat al strainului blond e Niccolo Vespucci - nu va face curiosi?
Mogor dell' Amore nimereste bine. Imparatul trece printr-o criza interioara, cautandu-si un prieten adevarat, un suflet care sa-l inteleaga, altul decat iubita imaginara, Jodha. Pe masura ce timpul trece, Vespucci ii ofera imparatului atat urechea de care acesta are atata nevoie cat si hrana pentru suflet - povestea frumoasei printese. Si, pe masura ce intamplarile se despletesc si secretul se inghesuie sa iasa la suprafata, orasul incepe sa fiarba. Seducatoarea seduce din nou, intregul imperiu ii cade la picioare, prezenta ei magica incepe sa se faca simtita din ce in ce mai puternic, pana cand fantoma se va intoarce din morti ca sa iubeasca inca o data.
Intruparea frumoasei, re-nasterea ei din cuvinte imi aduce aminte de acel fragment din Peter Pan cand Tinker Bell e pe moarte. Zana nu poate fi salvata decat de profesiunea de credinta a copiilor: magia povestilor. De ce ar fi atunci improbabil ca o femeie sa invie din poveste, atunci cand oamenii ajung din nou sa o adore, sa creada in puterea ei?
Magia s-a intors in scriitura lui Rushdie. Izvoarele cuvantului seaca fara un pic de nebunie, fara un strop de basm. Minunata Seducatoare ne-a redat dreptul de a crede in fantome, vraja si iubire.

Shalimar Clovnul

Biblioteca mea pare sa se specializeze. Facand ordine, saptamana trecuta, am observat ca deja construiesc serii de autori pe care-i iubesc. Pe langa ce stiam deja ca am in cantitati mari (Gabriel Garcia Marquez, Mario Vargas Llosa, Isabel Allende, Umberto Eco, Peter Mayle, J.R.R. Tolkien si Frank Herbert) am observat ca am strans deja si vreo sapte carti de Salman Rushdie (azi am cumparat-o pe a opta).
Prima carte de Rushdie pe care am citit-o a fost Rusinea, cu cativa ani in urma. Mi-a ramas in minte forta enorma a frazei, violenta cuvantului, culorile lumii arabe si melodia numelui Omar Khayyam (nu stiam pe atunci cine a fost acest Leonardo arab - sau mai bine zis, Leonardo da Vinci a fost un Omar Khayyam european, dar asta-i o alta poveste).
Mai tarziu am luat si celebrele Versete Satanice, pe care am reusit sa le inteleg abia dupa ce m-am luptat si cu Coranul. Grea lectura, fraze lungi, multe si incalcite intelesuri. Asa mi s-a deschis gustul.
Azi dimineata am terminat Shalimar Clovnul. Naratiune standard, fara fraze incalcite, fara supranatural, dar cu o foarte grea incarcatura umana. Dragoste si durere, razboi, nastere, razbunare, sange - toate adunate intr-o poveste care mi-a dat, la propriu, fiori.
Shalimar Clovnul se numeste de fapt Noman Sher Noman. Copilul musulman s-a nascut in Casmir, in aceeasi noapte in care s-a nascut si Bhoomi (Pamantul) Kaul, frumoasa hindusa din satul vecin. S-au nascut odata cu independenta Indiei, ca si Copiii din Miez de Noapte. Peste paisprezece ani, Noman (acum Shalimar Clovnul - numele lui de scena) si Bhoomi (care nu mai vrea sa fie pamantul murdar si acum isi spune Boonyi - celestul platan imperial) se indragostesc.
Odata cu dragostea apar si primele semne de tulburare in Casmir, razboiul e inca in viitor dar agitatorii apar. Unul din ei o doreste pe Boonyi si provoaca descoperirea aventurii celor doi, ca sa castige fata prin santaj. Surpriza: comunitatile musulmana si hindusa se unesc si-i ajuta pe indragostiti, Casmirul e al casmirezilor, e loc aici pentru toate religiile, oamenii se iubesc.
Dar semintele tulburarii s-au infipt si razboiul paseste tiptil in apropiere.
Dupa alti patru ani, intre musulman si hindusa vine evreul nascut in Europa, ambasadorul american Max Ophuls. Erou al Rezistentei, nascut si crescut in alt leagan in care s-au razboit civilizatiile, Strasbourg. Max are acum peste cincizeci de ani, este casatorit si fara copii. In el isi vede Boonyi sansa de a evada din cusca satului si casniciei ei.
Max si Boonyi fac un contract nescris: trupul ei (fara copii!) contra apartamentului roz cu haine din revista. Dar Boonyi vede repede ca a schimbat o cusca pe alta si decade intr-un vartej de droguri, tutun de mestecat si mancare. Se face atat de grasa incat isi poate ascunde sarcina pana e prea tarziu.
Intre timp, in Casmir, momentul in care Boonyi isi paraseste sotul marcheaza si inceputul violentei.
Sotia ambasadorului intervine, scandalul a izbucnit deja, Max este retras de la post, Boonyi naste, i se ia copila (Casmira Noman, acum numita India Ophuls) si este trimisa inapoi in sat.
In sat Boonyi afla ca este moarta prin conventie sociala. Se retrage pe deal in casa pustnicei si munceste ca sa traiasca, se dezintoxica, slabeste, trupul ei e acum o panza a vietii pe care a dus-o. Este moarta vie, traieste in asteptarea sotului care o va ucide.
Shalimar Clovnul ramane fidel juramantului facut in prima noapte de dragoste: "Sa nu ma parasesti! De acum sa nu ma parasesti cumva sau n-am sa ti-o iert niciodata si am sa ma razbun, am sa te omor! Iar daca ai copii cu vreun alt barbat, o sa-i omor si pe copii!". Shalimar pleaca si devine terorist musulman. Razboiul indo-pakistanez e in plina desfasurare, Casmirul este insangerat.
Violenta creste si cotropeste istoria.
Peste mai bine de douazeci de ani, cand tatal lui Shalimar si tatal lui Boonyi au murit, Shalimar se intoarce in sat, isi ucide sotia (primul cutit) si pleaca in America sa-si indeplineasca juramantul. Invocand amintirea lui Boonyi se angajeaza sofer la Max, acum in varsta de peste optzeci de ani, batran cult, cu o functie foarte inalta si foarte secreta. Devine mana lui dreapta. O cunoaste pe India si sufera.
Intr-o zi, ii taie gatul lui Max in fata Indiei, si fuge (al doilea cutit).
Viata fetei devine o mare cautare. India vrea sa stie de ce. India afla totul. India este acum Casmira si isi simte, in sfarsit, mama adevarata. Pleaca in Casmir sa o gaseasca. Gaseste Casmirul sfasiat de razboi, femeile cu val pe fata si mormantul lui Boonyi. Gaseste si iubire.
Ultimele pagini ale cartii sunt cele care m-au cutremurat fizic. Shalimar e in inchisoare, asteptandu-si executia. India ii scrie zilnic, il urmareste cu ura ei cumplita: "Sunt Seherezada ta neagra. Iti voi scrie fara sa pierd o zi, fara sa pierd o noapte, nu ca sa-mi salvez mie viata ci ca s-o iau pe a ta, sa incolacesc in jurul tau serpii veninosi ai cuvintelor mele pana ce coltii lor ti se vor infige in gat". Intre timp, isi preia marea mostenire si traieste o viata ca un vis crancen, muncind si antrenandu-se violent, invata box si trage cu arcul.
Shalimar evadeaza si vine sa-si implineasca razbunarea. Intra in casa Indiei, vine cu un al treilea cutit. India il asteapta. "nu exista o a doua sansa. Nu exista nici o India. Nu existau decat Casmira si Shalimar Clovnul".
Povestea lui Shalimar Clovnul este o saga a violentei contemporane, a violentei aflata peste tot, in noi si in afara noastra, in istorie, in religie, in dragoste, in pasiune, in adoratia filiala. E o drama a urii si razbunarii de care nici un personaj nu scapa. Unde se inchide cercul? Se inchide vreodata? India va ucide si ea?
Violenta naste violenta. Mai putem evada din teroarea fragilului echilibru dintre iubire si ura?