Omul negru

1 octombrie a sosit, omul negru n-a venit. 2002-2012: primul deceniu fara inceput de scoala sosit odata cu toamna. Daca pun si primii 6 ani de viata in ecuatie, reusesc sa contrabalansez cei 17 ani de scoala.
Aargh. Am uitat de postuniversitara. WTF? De ce, de ce, de ceee?
Cui prodest? Urasc retorica asta de facebook, grrr.
In the end, cui foloseste ca la munca ne-am adunat o mana de fosti tocilari, grammar nazis inteligenti si rupti de realitatea semianalfabeta a "maselor", dar care ne simtim bine impreuna tocmai (poate) din sentimentul asta firav (speranta bleaga a ramas in cutia Pandorei! si nu, Pandora era o tanti, nu planeta aia toanta din Avatar!!) de turma, pardon, de apartenenta? Evaluam, evaluati, masuram, noi avem Patul lui Procust, treceti la fierastrau!

Daily morning obsession

Cica viteza maxima a unui grup (cireada) e data de viteza maxima a celui mai slab din membrii lui.
E un gand obsesiv in diminetile cu metrou.

Mexican

mezami (vorba unor babe cu blog), tare lene mi-e sa scriu! fac poze si mi-e lene sa le urc aici chit ca-s mandra tare de cateva din ele, ca din ubuntu nu mai merge chestia aia cu "blog this" din picasa si mie mi-e lene sa caut un fix pentru treaba asta, motiv pentru care nici nu-s astazi inginer, si mi-e lene sa stau dupa aia sa rascaiesc prin foldere sa vad cum dracu se numeste fix poza aia pe care vreau s-o pun aici, si mi-e o lene grozava sa fac altceva decat sa muncesc, sa invat, sa-mi car dosul la cycling, sa gatesc, sa citesc si sa dorm...in timpul ala pe care l-as mai avea, MI-E LENE, DAAAA?

(aia din poza e o adaptare autohtona de haleala mexicana care se face in 15 minute, tot de lene, in afara de lipiile de la mega image totul e home-made, fajitas de pui, salata pico de gallo, guacamole si niste chilli inabusiti in tigaie cu ceapa, astia habar n-am cum se mai numesc in afara de ardei :))
a iesit asa de bun incat a doua zi am mai trantit o portie.

Nedumerire

Daca am calcat peste un rahat de caine congelat si total incastrat in gheata groasa de pe trotuar, se cheama sau nu ca o sa am noroc??

Sarpe

Simt ca am abandonat o parte din mine. Luckily m-am atasat emotional de casa mea cu chirie de pe web.
Asa ca am sa revin, mi-e dor de scris. Yet again, miss ideas. Briosele cu mere nu m-au inspirat. Am gatit mancaruri cunoscute si am citit carti vechi. Am facut ordine crunta in biblioteci si haine. Poate ca aveam nevoie de o curatenie din asta feng-shui-ish. Drop the old, embrace the new.
Vreau sa ma scutur de piele ca sarpele.

Inconsistency

Am un blog inconsistent. Scriu cand despre carti, cand despre mancare, cand pun poze, cand aberez despre prea importanta-mi persoana.
What does it tell outsiders about my own (in)consistency?

The good life

Recunosc, am o slujba de vis. Am ajuns la un grad de maturitate care ma face sa inteleg ca relatia cu sefa e ca aia cu barbatul si in general ca orice relatie din lume, trebuie sa muncesti nitel si sa pui si un pic de suflet si, minune!, incepe sa mearga. Am un venit bunbun plus niste avantaje suplimentare care cuantificate in bani mai adauga inca jumatate din venitul asta bun. Am o echipa de oameni misto ca si subordonati. Am cateva prietene-colege care fac toti banii. Am aer conditionat (nu radeti, e esential!). Locuiesc foarte aproape de birou, nu (mai) am stresul traficului bucurestean. Si atunci de ce ma plang?

Diet day one

Suc de grapefruit, gratar de pui cu salata si acum milkshake cu banana home-made, nu de alta dar stomacul meu protesteaza ca ce-i cu atata acid pe capul lui...
Mi-e foame de urlu si uite ce gasesc tocmai azi: www.pentrugatit.ro.

Fara circumvolutiuni

Back in business, adica exact acolo unde nu as vrea sa fiu.
Cateva celule adipoase in plus (zic cateva, da-s cateva mii probabil) si multe celule mici cenusii in minus. Desi, daca stau bine sa ma gandesc, zicea nenea psihologu' acum vreun an ca atunci cand ne expunem la situatii noi si necunoscute ni se nasc neuroni noi. Conditia era sa mentinem noul stimul vreo doua saptamani activ, ca sa se lege moatzele alea mici unele de altele (dada, stiu ca le cheama dendrite dar e mai haios sa le zic moatze).
Buun. However:

Ich habe..

... keine Zeit fur schrieben...

Vreau

Vreau sa nu mai ploua ca merg cu bicicleta, vreau ca toate relatiile cu statul roman si institutiile sale sa se desfasoare de la distanta, vreau sa nu fi uitat sa fac poze la tot ce am gatit de o saptamana incoace, vreau sa ma uit la patru comedii noi cap-coada si sa citesc o carte hilara, vreau sa se intoarca Dexter, vreau ca ziua sa aiba mai mult de douazeci si patru de ore, vreau sa nu mai vad stiri stupide, vreau sa port pantofi cu toc fara sa ma doara talpile, vreau sa nu mai existe mahmureala, vreau ca Victoria's Secret sa aiba filiala europeana, vreau sa primesc termene clare de rezolvare la cererile pe care le trimit, vreau sa-mi revina inspiratia, vreau sa ma fiu cea mai sexy bucatareasa de pe planeta sau macar de pe strada mea, vreau sa nu mai am rau de mare, vreau sa vina muntii la mine ca eu tot nu ajung deloc la ei, vreau sa-mi schimb culoarea parului cu un clic de telecomanda, vreau sa dorm cate zece ore pe noapte, vreau sa nu mai imbatranim niciodata, vreau sa pot sa-mi selectez interlocutorii dupa IQ, vreau ca rufele sa se spele singure, vreau sa invat odata sa nu-mi mai pese de nimic, vreau sa nu mai am zile din astea revoltate, mam'mare, de ce nu vineeee? eu vreau sa vieeee mhhhimmmhhh....

Ich will!!!

Nu am chef azi

M-am gandit sa public un cantec, ceva, ca orice blogger respectabil care n-are idei dar se da ocupat si incearca totusi sa tina blogul in viata.
Dar nu.
Adevarul e mai prozaic decat orice: n-am chef. Am M.A.S.H., Dune pe bebook, o multime de bloguri, carti noi de citit (d-alea traditionale, pe hartie), cateva retete cu praz inca virgine, sport de facut, ca vine primavara si trebuie sa scot bratele de sub maneci in alta forma decat cea de caltabos, plante de udat si o multime de alte lucrusoare.
Adica inventez motive. Ca intotdeauna atunci cand n-am chef.

Vacanta cu forta

Inca din prima zi de scoala si odata cu aparitia programului fortat de parasire a locuintei fiecare fiinta umana normala dezvolta un ideal dupa care ofteaza permanent: acela al unei zile de stat acasa pe caz de boala nu-foarte-grava in timp ce toti colegii asuda pe ogor.
E o fericire mica si comuna opusa obligativitatii de a te trezi dis-de-dimineata si de a ajunge intr-un anumit loc la ora fixa. Invidia colegilor este mereu de necuprins, mai ales daca motivul pentru care stai acasa exclude durerile si febra.
Problema este ca si de data aceasta se aplica intelepciunea milenara care zice "ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample".
Azi e a cincea zi intreaga de cand sunt fortata sa stau acasa. In primele doua zile am avut noroc si am facut si febra, ca justificare ("ba, nu stau aici de nebuna, chiar mi-e rau").
Azi am ajuns in stadiul in care vreau sa musc. Ma invart prin casa ca o nebuna. Mi s-a turtit fundul de canapea si am facut crampe la degetul cu care butonez telecomanda.
Partea cumplita e ca atunci cand stai la birou visand ca ai putea sa fii acasa vizualizezi de asemenea o gramada de chestii pe care ai putea sa le faci cu timpul tau liber. Eu de exemplu mi-am propus sa invat germana si sa scriu o carte. Dar ce te faci cu valul de prostie inexplicabila care-ti invadeaza creierul insurubat in canapea si care iti impiedica toate aceste minunate avanturi de autodezvoltare?
"TV screen makes you feel small, No life at all..."
Io una nu mai pot. Parca sunt in detox. Pana una-alta am reusit sa-i tai sonorul pocitaniei din care oricum nu iese nimic interesant. Il tin inca deschis, miscarea de pe ecran imi da o vaga iluzie ca nu sunt singura acasa. Citesc concomitent doua carti plus un dictionar de mitologie si butonez disperata calculatorul.
Nu stiu daca am voie sa ma dau pe bicicleta (probabil ca nu deoarece nu trebuie sa agit sangele din picior, uuuffff) iar mancare este cat pentru tot blocul. Curatenie nu fac, prabuseasca-se cerurile.
Sunt intr-o stare combinata de Neliniste si lipsa de chef. Tot in mine trebuie sa gasesc resursele de evadare.
Nu-s nici macar amuzanta azi. I am the Grinch before Xmas.

For all the wrong reasons

Am gresit fundamental in conceptia acestui blog. This should stop being a diary. Starting immediately.
Epifania s-a intamplat acum zece secunde, constatand ca:
1. azi nu mi-am sunat parintii (ma mir ca nu mi-am muscat limba)
2. stiu ca parintii vor intra sa citeasca aici, ca sa vada ce fac.
Ultimul post din categoria "ce am facut azi" e acesta: azi, sambata, ne-am trezit, am plecat direct la "motul" nasei celei mici, de acolo la bowling si de acolo la restaurant. N-am fost acasa de douasprezece ore. Problema e ca reflexul conditionat (suna parintii sambata) ma face acum sa ma simt vinovata, desi adevarul prozaic e ca n-am avut CAND sa sun. Asa ca scriu pe blog ca stiu ca au sa citeasca...

Problema e ca acest tip de scris n-are nici cea mai mica valoare literara. It defies the purpose. Scriu acest post for all the wrong reasons. Dar va fi ultimul pe aceasta tema.
Gata. N-am nici o obligatie pentru pagina asta de net. Sa scriu doar cand mintea mea va mai vrea sa erupa. Cand am ceva pe suflet. Cand vreau sa daruiesc ceva. Cand sunt fericita sau trista. Pentru categoria "ce am mai facut azi / SSDD (same shit different day)" exista Facebook (care incepe sa ma dispere, nu mai scriu deja nimic nici acolo si dau reject la toate request-urile si aplicatiile primite) si Twitter (pe care nici nu-mi trece prin gand sa ajung vreodata).

As vrea astfel sa scriu despre inexplicabilul sentiment de negare care ma cuprinde uneori in fata unori lucruri pe care stiu ca vreau sa le fac si cu toate astea le refuz. Despre razboiul pe care-l port cu mine insami. Despre intrebarile introspective de al caror raspuns mi-e teama. Mi-e teama deoarece intrezaresc raspunsul care-mi spune ca in zile ca acestea n-am fost omul pe care mi-l doresc sa fiu. Ca sunt tampita si nu stiu de ce.
Cateodata castig razboiul. Ca atunci cand m-am incapatanat sa invat sa conduc in ciuda incapacitatii mele aparente de a putea misca fieratania din loc. Ma simteam tampita si atunci si in mod normal as fi refuzat sa mai fac asta, asa cum ma tranteam pe jos pe partia de schi cand aveam cinci ani si oboseam si nu mai vroiam sa fac un pas, prabuseasca-se cerurile. Dar am inghitit in sec si am tras de mine pana am reusit.
Mai am razboaie inca in desfasurare: schiul si inotul.
Si multe razboaie inca neincepute. De teama de necunoscut.
Ma simt ca in Dune: sunt locuri in mine in care mi-e teama sa privesc, de care mi-e teama de ce am sa gasesc. Si, cand o imprejurare ma aduce in preajma unui astfel de loc, fug. Iar daca nu-s lasata sa fug, ma infurii grozav. Si incep sa ma port irational.
Razboaiele astea sunt inca neincepute. Si stiu ca trebuie, stiu ca n-am cum sa castig daca nu incep, dar inca nu vreau, nu vreau.

Azi sunt un mare si egoist NU.
For all the wrong reasons.

SELFISH, adj. Devoid of consideration for the selfishness of others.

Drink and drive (sau despre roti si despre vin)

Trebuie sa ma repun pe roti... la scris.
Stiri cu roti:

• vremea este inca minunata pentru doua roti
• rotile vor sta mai mult blocate lunile urmatoare pentru ca se blocheaza din accesul pe strazile adiacente DN1. Dar si cand s-o termina pasajul... cine o sa ajunga in cinci minute la shopping...
• roti propulsate de multi cai putere langa Palatul Parlamentului - Renault F1 demo
• m-am dat virtual cu un Evo pe Nurburgring - Nordschleife. Mi-e rusine sa zic in cate minute.
  

Fara legatura (aud pe fundal stirile, prost obicei): cica prietenii vor sa o trimita pe Jennifer Aniston la dezalcoolizare ca sa se puna pe roti. Cica nu mai adoarme pana nu bea niscaiva vin, si cand bea vin devine barfitoare. Are these people for real? Traiasca alcoolicii ne-anonimi!

WINE, n. Fermented grape-juice known to the Women's Christian Union
as "liquor," sometimes as "rum." Wine, madam, is God's next best gift
to man.

Pauza

Pentru aia doi cititori fideli: baaai, omul mai are si zile aglomerate din cand in cand... vad ca tot asteptati ceva si ceva-ul ala nu mai vine...
La scris trebuie sa ai mintea odihnita, zicea bine Mr. O'Malley, acu e abia opt jumate si mie-mi cad dintii in gura de somn, vitamine, alea-alea, e prea devreme sa obosesc, n-am trait nici o treime din cat imi propun, nu vreau nici sa se opreasca lumea ca sa ma dau jos dar adaptarea la viata de dupa criza vine si ea cu un pret, noi muncim, mai si gandim, treaba grea, trebuie hrana la neuroni, mi-e foame de sting toata ziua, a dracu munca asta, d-aia ne ingrasam.
Ma simt ca Scufita Rosie care vrea sa manance lupu'. Sa ne potolim deci, stresul e naspa pentru ten, sa mai omoram virtual niste nemernici, in seara asta vreau sa adorm cu Dexter.

Febra

Febra intotdeauna invalmaseste toate amanuntele existentei din jurul meu intr-un ghem ciudat si ilogic. Febra aia insuficienta ca sa stai acasa si doar destul de enervanta cat sa urasti toti stimulii exteriori.
Culori: rosu de la Dexter. Verde de la plantele inca neplantate in ghivecele lor. Cenusiu - my gloomy disposition. Vinetiu - de la bataia pe care as vrea uneori sa o servesc unor colegi. Alb - cada in care trebuie sa-mi fac curaj sa ma scufund. Rosu inchis - mustul care a inceput sa fiarba. Negru: telefonul mobil pe care-mi vine sa-l arunc, dar el n-are nici o vina.
Ghem colorat si ilogic. Poate ar fi fost mai bine sa-l ignor si sa plec la cumparaturi.
Sunt calamitata azi:
CALAMITY, n. A more than commonly plain and unmistakable reminder
that the affairs of this life are not of our own ordering. Calamities
are of two kinds: misfortune to ourselves, and good fortune to others.

Bilingual

Am schimbat blogul in engleza ca ma scoteau din sarite niscaiva traduceri din alea facute cu lopata in romaneste. Deocamdata au mai ramas niste gadget-uri bilingve dar o sa ma ocup alta data, acum m-am plictisit.
Si acum arata ca dracu, meniu in engleza si text romanesc, dar, daca ma apuc sa si scriu in engleza, unu - ma omoara mama si doi - nu mai fac exercitii de stil (come to think of it, as putea sa mai arunc si cate o pastila british din cand in cand, si asa deja scriu romglezeste. mai cuget).

Mici nelamuriri de marti

• de ce la limitatoarele de viteza masinile care franeaza cu cel mai mare elan sunt tocmai masinile de teren?
• de ce majoritatea covarsitoare a femeilor care au grija sa-si faca unghiile de la picioare cu lac ignora faptul ca au calcaiele crapate?
• ne mutam sau nu in sediu nou la primavara? va fi "within bicycle reach"?

Intr-alta ordine de idei, azi inaugurez un nou tag: "devil's dictionary". Am descoperit abia azi aceasta bijuterie si mi-am petrecut ceva timp cugetand asupra a catorva din definitiile deja centenare. Va dau cu zgarcenie, cate una pe postare.

Incepem, evident, cu litera A:
ACHIEVEMENT, n. The death of endeavor and the birth of disgust.
Absolutely brilliant.

My precious is back

Adica preaiubitul meu laptop a primit bateria noua si pot in sfarsit sa scriu wireless.
Inspiratie in continuare mumu. Citesc, sa vad ce mai dibui demn de povestit.