Traurig

Aceasta este doar o colectie de note pentru un posibil articol mai detaliat.

Vineri seara

Crisan, Tulcea, Romania:

Ipocrizie religioasa

Nu-mi face nicio placere, parol. Dar cum sa te abtii? Iata ce predica draguta a trimis onor-preaIpocrizia-Sa sa se citeasca in biserici in noaptea de Inviere:
În "Pastorala de Sfintele Paşti - 2011", publicată vineri 22.04 a.c., acesta (musiu Daniel) atacă două dintre fundamentele Constituţiei României - egalitatea între cetăţeni (art. 4) şi dreptul la identitate (art. 6), prin promovarea unui concept de cetăţenie pe baze confesionale: [...] părinţii şi naşii care botează copiii, dar nu-i cresc sau nu-i educă în credinţă, nu-i iubesc cu adevărat, deoarece numai copiii botezaţi şi crescuţi în credinţă şi vieţuire creştină pot deveni buni cetăţeni ai Patriei pământesti [...]. 
Dragii mei parinti, iata cum intelepciunea milenara a bisericii ortodoxe dovedeste ca de fapt voi nu ma iubiti. Am crescut ca un copil amarat, trist si neiubit in lipsa educatiei biblice. Rusine sa va fie!

Theology is unnecessary

In sfarsit, mai are cineva curajul sa o afirme.
Traim in state laice in care insa sa dea dracu sa zici ceva rau de biserica. State laice in care politicienii inca isi incheie juramintele cu "asa sa-mi ajute dumnezeu" si martorii din procesele laice jura cu mana pe biblie.
Disgusting.

"Salut, ce faci?"

??
Am nevoie de un raspuns universal valabil si politically correct la aceasta intrebare-automatism care a inceput sa ma scoata din sarite mai pregnant chiar si decat omniprezentul "poti vorbi?" (nu, ti-am raspuns de fapt doar ca sa-ti inchid telefonul in nas, idiotule).
Cand sunt la munca mi se pare apogeul tampeniei

Dilema

Intre o doamna de 31 de ani, in blugi, e drept, si un vecin de 45-50,

Shorties

• Base zice ca se duce la Kabul in Republica Moldova. Prima TV preia textual declaratia, cu maxima seriozitate. No fuckin' comment...
• Ii mai place cuiva reclama aia cu la sirop de tuse "pentru copii cu aroma de portocale"?
• Bai, terminati cu "se merita"! sunt disperata, il gasesc deja si pe blogurile unor oameni carora le respect opiniile, ce ne facem, fratilor??
• In aceeasi linie, deplang disparitia lui "pe" din "pe care" ("cadoul care l-am luat"-aaaargh). Ne doare limba sa mai zicem un cuvintel, acolo?
• scade taxa de parcare (adica nu creste, tot aia). In sfarsit, bine ca s-au hotarat odata, ca vreau sa platesc...
  
• avem al doilea barbat gravid - so fuckin' cool. Asta e mai tare ca primul - vrea sa nasca natural.
• s-a afisat calendarul curselor de motogp. Unde mergem? Decisions, decisions...
• au inceput sa reapara volumele lui Jules Verne - miam! dar offf, nu mai am rafturi libere in nici una din cele 4 biblioteci. Nu ma las, voi lupta pana la moarte pentru cartile mele!
  

Lasati dezastrele sa vina la mine... in televizor!

Ce-mi plac dezastrele si codurile meteo colorate!
Sunt cea mai sigura sursa de stiri cretine. Nu ma pot deconecta, sunt dependenta de prostie, ce sa fac? Redactorii sunt geniali - curg adjectivele si adverbele ca dintr-un robinet stricat (na, stiu si eu!), prezentatorii isi sfasie inima cu intonatiile teatrale.
Singura sursa de iritare e omniprezenta "romanilor": fiecare fraza contine cel putin o referire la "romani", "romanii sufera de frig", "romanii dau toti banii pe mancare", alea-alea. Ugh. Trebuie sa mai fac o cura de CNN sa ascult cu atentie: e o regula jurnalistica? Nu cred, am remarcat recent tendinta de generalizare. E cumplita si-mi strica placerea de a asculta stiri cretine pentru amuzament!

I am the Grinch

Every Who Down in Whoville Liked Christmas a lot…
But the Grinch, Who lived just north of Whoville, Did NOT!
The Grinch hated Christmas! The whole Christmas season!
Now, please don’t ask why. No one quite knows the reason.

Anu' asta sunt Grinch. Pentru ca m-am saturat de obligativitatea traditiilor. M-am saturat de "trebuie". Trebuie sa mancam foarte mult, trebuie sa bem, trebuie sa ne distram, trebuie sa-l ascultam pe Hrusca si Madrigal-ul, trebuie sa facem schimb de cadouri. Trebuie musai sa cumparam o gramada de lucruri, sa ne inghiontim prin magazine, sa decoram casa pana la refuz.
Aah, si URASC sms-urile nesfarsite si lesinate, nu vreau telefoane, vreau LINISTE.

Ma rog, nu e nevoie sa trecem prin toata povestea lui Dr. Seuss ca sa ajungem la concluzie. Nu, nu e nici o primejdie sa incep sa sufar de cardiomiopatie dupa sfarsitul sezonului de sarbatori de iarna (adica n-o sa-mi creasca brusc inima cu trei masuri de duiosie). Doar ca Grinch are maaaare dreptate cand realizeaza urmatoarele:

He HADN’T stopped Christmas from coming! IT CAME!
Somehow or other, it came just the same!
And the Grinch, with his grinch-feet ice-cold in the snow,
Stood puzzling and puzzling: “How could it be so?”
“It came with out ribbons! It came without tags!”
“It came without packages, boxes or bags!”
And he puzzled three hours, till his puzzler was sore.
Then the Grinch thought of something he hadn’t before!
“Maybe Christmas,” he thought, “doesn’t come from a store.”

In traducere, n-am de ales. Intr-un fel sau altul Craciunul tot vine. Cu kilogramele in plus si cu mahmureala lui cu tot.

De ce nu realizam ca tot ce trebuie zilele astea e sa stam cu oamenii nostri importanti, in liniste? Fara indigestie, fara coma alcoolica, fara bazaitul neincetat al telefonului care pare sa te urmareasca si-n gaura de sarpe? Nu avem destul stres zilnic de ne mai trebuie si taraboiul asta teribil de sfarsit de an?

Craciunul nu vine din magazin. Si nici din ecranul unui celular. Vine din tine si din prezenta acelor "significant others". Si atat. As vrea sa putem cu totii sa uitam un pic de ieslea din Betleem si de Mos Craciunul colorat in rosu-Coca-Cola si sa ne dam seama ca nu avem nevoie decat de cateva zile in care sa ne refugiem in liniste printre cei ce ne iubesc fara obligatii.

Dupa toti anii de alergat dupa cadouri si decoratiuni, in sfarsit inteleg si eu talcul povestii despre omuletul cel verde si uracios. De anul asta incepand, va rog sa-mi spuneti Grinch.

17 decembrie 2009 minus 1989 egal douazeci. De ani.

Ma uit la a doua serie de stiri din seara asta. Au trecut deja peste zece minute si stirile zilei se refera la:
- zapada
- noul guvern
- un politist care si-a impuscat iubita
- proteste diverse
Astept sa vad ce mai apare.
Si sa marchez la ce ora o sa afle lumea ca astazi, acum douazeci de ani, pornea de-a binelea ceea ce urma sa se numeasca ulterior Revolutia.
Eu sunt printre ultimele generatii care au trait o Revolutie. Si, desi aveam doar zece ani, imi aduc bine aminte totul. Imi aduc aminte ca (aha, e sapte si un sfert si a a aparut in sfarsit stirea, pe muzica lui Vali Sterian - Dumnezeu sa-l odihneasca) azi, acum douazeci de ani, in tara noastra linistita au inceput sa moara oameni.
Si imi aduc aminte ca azi puterea pe care a avut-o in acele zile cuvantul "LIBERTATE".

(Ion Coman, unul din responsabilii principali pentru macelul de la Timisoara, condamnat la 25 de ani de inchisoare, a fost gratiat dupa executarea a 3 ani de pedeapsa. De catre Iliescu. Acum incearca sa-si recapete gradele militare pierdute.)

Fear is the key

Dinica e pe moarte, TV-urile asteapta febril sa transmita stirea.
Eu mi-am amintit brusc de Maiden: "And nobody cares till somebody famous dies..."

L.E. acum, ca s-a dus de tot, iata si versurile complete...

We live our lives in fever
In a choking sweat of fear
In the heat of the night you can
feel so much
In the heat of the night I scream
"Don't touch!"

I remember a time when we
used and abused
And fought all our battles in vain
I remember a time we thought that
passion was free
In the heart of the night... bodies aflame

We live in fever...

I hear your secret heartbeat
I can hear your silent cries
The kids have lost their freedom
And nobody cares till somebody
famous dies...

I remember a time when we
used and abused
And fought all our battles in vain
I remember a time we thought that
passion was free
In the heart of the night... bodies aflame

Now we live, in a world of uncertainty
Fear is the key - to what you want to be
You don't get a say the majority
gets it's way
You're outnumbered by the bastards
till the day you die...

"Adevarat" va zic eu voua...

De ce oare, de la o vreme, intreaga noastra presa, scrisa sau vorbita, nu mai stie sa scrie o stire fara sa strecoare la fiecare doua randuri bietul cuvant "adevarat"?
"A provocat o adevarata catastrofa". "O adevarata tragedie". E de notat ca in noua cazuri din zece "adevarat" insoteste ceva naspa.
"Adevarat" e noul superlativ? A aprobat Academia o noua gramatica si eu traiesc pe langa evenimente?
Catastrofa nu mai e in ea insasi ceva inspaimantator. Daca nu e "adevarata" inseamna ca se refera doar la o unghie rupta.

TRUTH, n. An ingenious compound of desirability and appearance.
Discovery of truth is the sole purpose of philosophy, which is the
most ancient occupation of the human mind and has a fair prospect of
existing with increasing activity to the end of time.

Un muc mic pentru umanitate...

35% din deseurile adunate de pe strada sunt mucuri de tigara.
I'm speechless.

Mici nelamuriri de marti

• de ce la limitatoarele de viteza masinile care franeaza cu cel mai mare elan sunt tocmai masinile de teren?
• de ce majoritatea covarsitoare a femeilor care au grija sa-si faca unghiile de la picioare cu lac ignora faptul ca au calcaiele crapate?
• ne mutam sau nu in sediu nou la primavara? va fi "within bicycle reach"?

Intr-alta ordine de idei, azi inaugurez un nou tag: "devil's dictionary". Am descoperit abia azi aceasta bijuterie si mi-am petrecut ceva timp cugetand asupra a catorva din definitiile deja centenare. Va dau cu zgarcenie, cate una pe postare.

Incepem, evident, cu litera A:
ACHIEVEMENT, n. The death of endeavor and the birth of disgust.
Absolutely brilliant.

angry again

Vreau sa fiu zen.

Sursa 1 de furie: of, masina. Din pacate bicicleta nu poate transporta chestii mari si grele, asa ca azi dimineata am redevenit sofer. Exceptand parcatul la aproximativ 10 minute de birou (chiar, de ce eu pot face asta si altii trebuie musai sa parcheze exact in usa locului unde trebuie sa ajunga?), toate au fost rezonabile. Pana la intorsul acasa, unde, pentru a nenumarata oara, mi-am gasit intrarea in parcare ingreunata de o duba mare si alba a unui vecin. Trebuie sa fac un milion de manevre ca sa-mi pot folosi locul de parcare (legal) din cauza ei. Furia mi-a explodat cu adevarat cand am observat un alt vecin care se uita placid la mine cum ma chinui sa parchez. De ce am pierdut obiceiul bun al intinsului unei maini de ajutor? Poate daca mi-ar fi indicat cateva secunde pe unde sa o iau nu as fi ajuns sa-i ridic nervoasa stergatoarele celui cu duba.
Acum ma simt prost, necivilizata (i-am lasat aluia cu duba si un biletel patetic, ceva de genul: chiar nu intelegi ca blochezi parcarea? oaaaaa.... :((). M-am zbarlit si la o pereche de pustoaice de vreo 5-6 ani care intentionau sa subtilizeze biletelul. Of, uite cum ofer modele proaste tinerei generatii...
Poate ca n-am dreptate si omul parcheaza pe spatiul public. Da, dar este o masina uriasa care blocheaza libera trecere din jurul ei. De ce n-o poate parca in alta zona, poate la 1-2 minute in plus de mers pana la bloc, dar unde sa nu mai jeneze pe nimeni?
Cel mai prost ma simt deoarece m-am zbarlit la copilele alea. Ma simt necivilizata, low.

Sursa 2: am vazut la stiri cum rudele unor fete omorate anul trecut jubilau de fericire cand au aflat ca asasinul (presupus) a fost omorat in inchisoare. Chiar ne credem civilizati cand ne bucuram de moartea cuiva?

Too much stupidity around. Am vazut de curand Idiocracy si, in loc sa ma distrez, m-a apucat tremuriciul.

Gimme some zen, please.