The Cambridge Satchel Company rulz. A venit dupa o luna si o saptamana si e perfecta. Me love.
Monday 23 April 2012
Thursday 19 April 2012
End of an era
Habar nu am de ce postarea asta are acest titlu.
Trecand la o noua versiune de blogger, mi-am recuperat si postarile pe care le credeam pierdute (computer / internet crashes). Asa ca am recuperat si acest titlu.
De ce pornisem postarea asta? Ce vroiam sa spun? Uitandu-ma inapoi nu reusesc sa vad niciun milestone recent.
Din pacate nici unul dintre textele recuperate nu are cine stie ce valoare. Singurul e cel din 2009 in care salvasem o replica din Vicky Cristina Barcelona: "only unfulfilled love can be romantic". Asa zice Maria Elena, dar nu cumva Maria Elena era nitel cam sarita?
who the fuck knows. probabil ca in la momentul respectiv, cu trei ani in urma, imi venise vreo idee de dezvoltare a replicii. Not anymore.
Nu scriu pentru ca nu simt ca in aceasta perioada as avea ceva de spus. Imi vad de viata, a mea si a noastra. Gatesc in continuare dar nu mai simt ca fac ceva iesit din comun, chiar daca continui sa ma incapatanez sa nu gatesc acelasi lucru de doua ori decat ca cine stie ce exceptie, motiv pentru care plasma noastra s-ar putea sa aiba in curand paprika tv ars in coltul din stanga sus. Am o pereche de Asics de alergat care imi ranjeste sardonic din raft, ar cam vrea sa fie purtati. Toate la vremea lor. Am o analiza de boala celiaca pe to-do-list si m-am saturat sa mananc paine ca sa-mi iasa anticorpii, fuck it, o s-o fac si ma las oricum de circul asta cu faina de grau / secara / orz / ovaz samd, eu stiu ce stiu, ma doare stomacul. Pizza cu faina fara gluten nu stiu cum va fi dar in definitiv mai am doua treimi din viata ca sa aflu.
Doua treimi my ass. 33 poate inseamna ca sunt la jumatate.
Mi-e teama de batranete. Mi se pare ca abia m-am nascut, cand dracului am facut 33? Opriti timpul, eu vreau sa ma dau jooooos!
Trecand la o noua versiune de blogger, mi-am recuperat si postarile pe care le credeam pierdute (computer / internet crashes). Asa ca am recuperat si acest titlu.
De ce pornisem postarea asta? Ce vroiam sa spun? Uitandu-ma inapoi nu reusesc sa vad niciun milestone recent.
Din pacate nici unul dintre textele recuperate nu are cine stie ce valoare. Singurul e cel din 2009 in care salvasem o replica din Vicky Cristina Barcelona: "only unfulfilled love can be romantic". Asa zice Maria Elena, dar nu cumva Maria Elena era nitel cam sarita?
who the fuck knows. probabil ca in la momentul respectiv, cu trei ani in urma, imi venise vreo idee de dezvoltare a replicii. Not anymore.
Nu scriu pentru ca nu simt ca in aceasta perioada as avea ceva de spus. Imi vad de viata, a mea si a noastra. Gatesc in continuare dar nu mai simt ca fac ceva iesit din comun, chiar daca continui sa ma incapatanez sa nu gatesc acelasi lucru de doua ori decat ca cine stie ce exceptie, motiv pentru care plasma noastra s-ar putea sa aiba in curand paprika tv ars in coltul din stanga sus. Am o pereche de Asics de alergat care imi ranjeste sardonic din raft, ar cam vrea sa fie purtati. Toate la vremea lor. Am o analiza de boala celiaca pe to-do-list si m-am saturat sa mananc paine ca sa-mi iasa anticorpii, fuck it, o s-o fac si ma las oricum de circul asta cu faina de grau / secara / orz / ovaz samd, eu stiu ce stiu, ma doare stomacul. Pizza cu faina fara gluten nu stiu cum va fi dar in definitiv mai am doua treimi din viata ca sa aflu.
Doua treimi my ass. 33 poate inseamna ca sunt la jumatate.
Mi-e teama de batranete. Mi se pare ca abia m-am nascut, cand dracului am facut 33? Opriti timpul, eu vreau sa ma dau jooooos!
Subscribe to:
Posts (Atom)