"It is not the strongest of the species that survives, nor the most intelligent that survives. It is the one that is most adaptable to change". Ca a spus Darwin sau nu asta, e foarte debatable (although, truth be told, he did kind of demonstrate exactly that).
Din 2013, according to my blog, everything changes. E anul in care m-am sculat de pe canapea si am inceput sa alerg. Incep sa vad conexiuni intre mine, cea de acum, si alergare. Spuneam la un moment dat pe aici ca I have been broken and I'm slowly putting myself together. Corect ar fi sa incep cu momentul iesirii in plutire din Topolnita, in 2008. Atunci am inteles ca incepusem sa mor incet, sufocata de dorinta de a avea un copil si o viata casnica, standard, stas chiar. Pestera mi-a aratat cum izbucneste soarele din intuneric, si am inteles atunci, cutremurata, ca exista intotdeauna o lumina pentru orice intuneric. Doar ca schimbarile vin incet, evolutia nu e ca in comedii de la Hollywood. Takes time. 2008, 2013, 2017 - milestones of my existence: pestera, Herastraul, Piata Victoriei. Locuri, eu, rezistenta, letting go of the past, learning to let go of pain. Genunchii dor uneori dar nu e forever. Lasa durerea sa treaca prin tine, va trece si in urma raman eu, mai curata, mai noua, mai fericita.
"everything that drowns me makes me wanna fly" (One Republic - Counting Stars)
Zambesc. In anul acesta nou, 2018, aproape fiecare notatie facuta, in scris sau oriunde, se incheie cu sentimentul ca sunt fericita. Ca e de la meditatia (aproape) zilnica sau de la alergat sau de la ~40 sau de la D sau de oriunde, does it really matter? just happy.
Din 2013, according to my blog, everything changes. E anul in care m-am sculat de pe canapea si am inceput sa alerg. Incep sa vad conexiuni intre mine, cea de acum, si alergare. Spuneam la un moment dat pe aici ca I have been broken and I'm slowly putting myself together. Corect ar fi sa incep cu momentul iesirii in plutire din Topolnita, in 2008. Atunci am inteles ca incepusem sa mor incet, sufocata de dorinta de a avea un copil si o viata casnica, standard, stas chiar. Pestera mi-a aratat cum izbucneste soarele din intuneric, si am inteles atunci, cutremurata, ca exista intotdeauna o lumina pentru orice intuneric. Doar ca schimbarile vin incet, evolutia nu e ca in comedii de la Hollywood. Takes time. 2008, 2013, 2017 - milestones of my existence: pestera, Herastraul, Piata Victoriei. Locuri, eu, rezistenta, letting go of the past, learning to let go of pain. Genunchii dor uneori dar nu e forever. Lasa durerea sa treaca prin tine, va trece si in urma raman eu, mai curata, mai noua, mai fericita.
"everything that drowns me makes me wanna fly" (One Republic - Counting Stars)
Zambesc. In anul acesta nou, 2018, aproape fiecare notatie facuta, in scris sau oriunde, se incheie cu sentimentul ca sunt fericita. Ca e de la meditatia (aproape) zilnica sau de la alergat sau de la ~40 sau de la D sau de oriunde, does it really matter? just happy.
No comments:
Post a Comment