Nu-mi face nicio placere, parol. Dar cum sa te abtii? Iata ce predica draguta a trimis onor-preaIpocrizia-Sa sa se citeasca in biserici in noaptea de Inviere:
În "Pastorala de Sfintele Paşti - 2011", publicată vineri 22.04 a.c., acesta (musiu Daniel) atacă două dintre fundamentele Constituţiei României - egalitatea între cetăţeni (art. 4) şi dreptul la identitate (art. 6), prin promovarea unui concept de cetăţenie pe baze confesionale: [...] părinţii şi naşii care botează copiii, dar nu-i cresc sau nu-i educă în credinţă, nu-i iubesc cu adevărat, deoarece numai copiii botezaţi şi crescuţi în credinţă şi vieţuire creştină pot deveni buni cetăţeni ai Patriei pământesti [...].
Dragii mei parinti, iata cum intelepciunea milenara a bisericii ortodoxe dovedeste ca de fapt voi nu ma iubiti. Am crescut ca un copil amarat, trist si neiubit in lipsa educatiei biblice. Rusine sa va fie!
In tristetea mea tin minte ca prin clasa a unspea mi-am deplasat pentru prima data posteriorul la o slujba de Paste. Imi amintesc perfect ca mai pe la inceput incepuse sa ma patrunda un pic "fiorul religios". Banuiesc ca in faza aia mai aveam inca o sansa de salvare. Mi-a trecut destul de rapid cand episcopul Epifanie Norocel a tunat si a fulgerat (banuiesc ca tot pe baza discursului obligatoriu de la Patriarhie) impotriva tineretului pletos si satanist al zilelor noastre. Cam prin momentul ala mi-am adunat pletele si m-am carat, din fericire invatasem deja lectia cu "nu conteaza cat de lung am parul, important e cat de mult gandesc" si aia rezonase mai bine cu micile mele celule cenusii.
Cat de cretin trebuie sa fii ca sa-ti spuna biserica ortodoxa cine te iubeste si cine nu?
Si cat de meschin iti poate fi sufletul sa acuzi o tara intreaga de parinti ca nu-si iubesc copiii?
Huo, ma! Mai traiti mult?
În "Pastorala de Sfintele Paşti - 2011", publicată vineri 22.04 a.c., acesta (musiu Daniel) atacă două dintre fundamentele Constituţiei României - egalitatea între cetăţeni (art. 4) şi dreptul la identitate (art. 6), prin promovarea unui concept de cetăţenie pe baze confesionale: [...] părinţii şi naşii care botează copiii, dar nu-i cresc sau nu-i educă în credinţă, nu-i iubesc cu adevărat, deoarece numai copiii botezaţi şi crescuţi în credinţă şi vieţuire creştină pot deveni buni cetăţeni ai Patriei pământesti [...].
Dragii mei parinti, iata cum intelepciunea milenara a bisericii ortodoxe dovedeste ca de fapt voi nu ma iubiti. Am crescut ca un copil amarat, trist si neiubit in lipsa educatiei biblice. Rusine sa va fie!
In tristetea mea tin minte ca prin clasa a unspea mi-am deplasat pentru prima data posteriorul la o slujba de Paste. Imi amintesc perfect ca mai pe la inceput incepuse sa ma patrunda un pic "fiorul religios". Banuiesc ca in faza aia mai aveam inca o sansa de salvare. Mi-a trecut destul de rapid cand episcopul Epifanie Norocel a tunat si a fulgerat (banuiesc ca tot pe baza discursului obligatoriu de la Patriarhie) impotriva tineretului pletos si satanist al zilelor noastre. Cam prin momentul ala mi-am adunat pletele si m-am carat, din fericire invatasem deja lectia cu "nu conteaza cat de lung am parul, important e cat de mult gandesc" si aia rezonase mai bine cu micile mele celule cenusii.
Cat de cretin trebuie sa fii ca sa-ti spuna biserica ortodoxa cine te iubeste si cine nu?
Si cat de meschin iti poate fi sufletul sa acuzi o tara intreaga de parinti ca nu-si iubesc copiii?
Huo, ma! Mai traiti mult?
No comments:
Post a Comment