Pentru olteni - varianta fancy de preparat prazul

Prazul nu pranzul!
Intr-o reinterpretare proprie a unei retete din Good Food (God, I love them!) si animata de achizitia noii tavi de placinta de la Ikea, aseara m-am pus iar pe copt lucruri cu mult colesterol. Da nu se pune pachetul de unt, ca avem si verdeturi, daaa?
Tarta cu praz si branza de
capra adica:
Facem iar aluat.. Nu scurtcircuitam cu ala de la supermarket ca ala e de rahat, plin cu e-uri si margarina.
Facem aluat de placinta (aka aluat foietaj / frantuzesc, nu m-am prins inca unde-i diferenta, eu pe asta l-am invatat, imi place de mor si asta e). Robotelul meu neobosit a framantat cam juma de pachet de unt cu vre 300 de grame de faina, un praf de sare si apa cat a intrat.
Tava de placinta a fost unsa cu un pic de ulei si pe ea am intins aluatul cu degetele, pana l-am facut sa stea frumos si sa aiba margini crete.
Intre timp, cealalta jumatate de pachet de unt s-a topit frumos in tigaie si a primit mult praz, vreo 3 tulpini zdravene, tocat maruntel, plus sare, piper si frunzulite de cimbru. A stat prazul si a transpirat cuminte sub capac vreo 20 de minute cred, pana s-a facut moale-moale si mirosea frumos-frumos. Daca tinde sa se usuce nu-i bai, mai punem unt / ulei in tigaie.
Prazul astfel inabusit a mers in adancitura foii de aluat si a umplut frumos golul, la nivel. Peste praz am faramitat branza de capra pana am acoperit aproape toata verdeata. Plus alte frunzulite de cimbru.
Cuptor iarasi, 175-180 de grade. 25 de minute sau pana se rumeneste marginea aluatului si miroase mama-mama.
Iata ce au papat cei doi oameni fericiti aseara: