Sunt intr-o bucla temporala, oprita din evolutie ca o specie pe cale de disparitie.
Stateam de vorba cu doamna care imi face curatenie si mi-a spus printre altele ca vine la noi de sapte ani. Initial m-am gandit ca nu poate fi adevarat. Si totusi este.
Locuiesc aici de patru ani. La domiciliul precedent am locuit patru ani. La garsoniera am locuit patru ani.
Se incheie un nou ciclu de patru ani. De data aceasta intru in aceeasi bucla sau pot sa ma gandesc ca bula se va sparge?
Imi stau pe suflet doua lucruri nerezolvate, ma trezesc din somn cu fiori reci macar o data pe saptamana: apartamentul nevandut inca si faptul ca am o varsta care-mi impune sa hotarasc o data pentru totdeauna daca va exista sau nu o noua generatie dupa mine. Ambele pietre de moara, uneori simt fizic ca nu mai pot sa respir si fac crize de panica.
Ma invart inca in bucla asta careia nu-i gasesc capatul. Cand cineva deseneaza un cerc, exista mereu un punct unde creionul atinge hartia pentru prima data. Trebuie sa gasesc acel punct, trebuie neaparat sa existe o iesire.
Ma intreb daca tendintele mele (controlate totusi) de shopaholic nu sunt un side-effect al senzatiei de sufocare, am vertijului provocat de invartitul in bucla. Incerc sa ma pacalesc singura ca bucla e alta doar pentru ca temporar capata alte culori de par, cratite si parfumuri.
Stateam de vorba cu doamna care imi face curatenie si mi-a spus printre altele ca vine la noi de sapte ani. Initial m-am gandit ca nu poate fi adevarat. Si totusi este.
Locuiesc aici de patru ani. La domiciliul precedent am locuit patru ani. La garsoniera am locuit patru ani.
Se incheie un nou ciclu de patru ani. De data aceasta intru in aceeasi bucla sau pot sa ma gandesc ca bula se va sparge?
Imi stau pe suflet doua lucruri nerezolvate, ma trezesc din somn cu fiori reci macar o data pe saptamana: apartamentul nevandut inca si faptul ca am o varsta care-mi impune sa hotarasc o data pentru totdeauna daca va exista sau nu o noua generatie dupa mine. Ambele pietre de moara, uneori simt fizic ca nu mai pot sa respir si fac crize de panica.
Ma invart inca in bucla asta careia nu-i gasesc capatul. Cand cineva deseneaza un cerc, exista mereu un punct unde creionul atinge hartia pentru prima data. Trebuie sa gasesc acel punct, trebuie neaparat sa existe o iesire.
Ma intreb daca tendintele mele (controlate totusi) de shopaholic nu sunt un side-effect al senzatiei de sufocare, am vertijului provocat de invartitul in bucla. Incerc sa ma pacalesc singura ca bucla e alta doar pentru ca temporar capata alte culori de par, cratite si parfumuri.
No comments:
Post a Comment