"Was Nina happy?" Catherine asked.
"I hope she will be happy", the girl said. "Happiness in intelligent people is the rarest thing I know."
Ernest Hemingway-The Garden Of Eden
Saturday, 21 July 2012
Tuesday, 17 July 2012
All in one
Asta chiar e inventia mea, combinand mental vreo 4 retete ale altora, amintiri din copilarie si din excursiile in Austria plus principiul "noi ce mai avem prin camara?".
Sa nu uit ce am facut, scriem aici:
1. am curatat, taiat cubulete si fiert pe jumatate 6 cartofi noi mari
2. in paralel, am fiert 5 oua (tari), le-am curatat si le-am facut felii subtiri de tot
3. intr-un vas mare termorezistent uns bine am pus un strat de cartofi, unul de felii de oua si inca unul de cartofi
4. tot in paralel (e bine sa ai multe ochiuri la aragaz) am prajit intr-o tigaie mica doua plicuri cu jambon afumat. Era mai bine cu niste pancetta sau jambon taiat cubulete, dar nu aveam decat felii subtiri. Merge si asa. dupa ce s-au rumenit le-am pus peste cartofi
5. tot in paralel (hihi) intr-o tigaie am incalzit cam 3-400 ml smantana dulce si o portie de unt in care am fiert (chestia aia nu se numeste prajit) vreo 6 catei de usturoi zdrobiti si o mana de ceapa verde tocata (6-8 fire?) plus sare/piper.
am uitat ceva? A, da, in tigaia asta am pus si cateva fire de cimbru verde. fresh.
6. dupa cam 10-15 min de fiert, smacul de la pct 5 a fost turnat peste ce era deja in vas. Am mai nivelat cu lingura, am mai amestecat putin pe deasupra si am ornat cu alte cateva fire de cimbru verde.
7. La cuptor, 10 min la 200 de grade, inca 30 min la 175 sau pe acolo.
Merge minunat cu salata de ridichi albe tinere (multumesc mami!) feliate transparent, cu ulei de masline, cateva picaturi de otet balsamic si sare.
cam asta. fu bun de tot. hai pofta mare. poze altadata, mi-e lene, fac siesta cu o halba de margarita.
Sa nu uit ce am facut, scriem aici:
1. am curatat, taiat cubulete si fiert pe jumatate 6 cartofi noi mari
2. in paralel, am fiert 5 oua (tari), le-am curatat si le-am facut felii subtiri de tot
3. intr-un vas mare termorezistent uns bine am pus un strat de cartofi, unul de felii de oua si inca unul de cartofi
4. tot in paralel (e bine sa ai multe ochiuri la aragaz) am prajit intr-o tigaie mica doua plicuri cu jambon afumat. Era mai bine cu niste pancetta sau jambon taiat cubulete, dar nu aveam decat felii subtiri. Merge si asa. dupa ce s-au rumenit le-am pus peste cartofi
5. tot in paralel (hihi) intr-o tigaie am incalzit cam 3-400 ml smantana dulce si o portie de unt in care am fiert (chestia aia nu se numeste prajit) vreo 6 catei de usturoi zdrobiti si o mana de ceapa verde tocata (6-8 fire?) plus sare/piper.
am uitat ceva? A, da, in tigaia asta am pus si cateva fire de cimbru verde. fresh.
6. dupa cam 10-15 min de fiert, smacul de la pct 5 a fost turnat peste ce era deja in vas. Am mai nivelat cu lingura, am mai amestecat putin pe deasupra si am ornat cu alte cateva fire de cimbru verde.
7. La cuptor, 10 min la 200 de grade, inca 30 min la 175 sau pe acolo.
Merge minunat cu salata de ridichi albe tinere (multumesc mami!) feliate transparent, cu ulei de masline, cateva picaturi de otet balsamic si sare.
cam asta. fu bun de tot. hai pofta mare. poze altadata, mi-e lene, fac siesta cu o halba de margarita.
Wednesday, 27 June 2012
spice
"The spice extends life. The spice expands consciousness" (Princess Irulan-Dune).
Columb a plecat dupa piper in India si a gasit America. Spice IS the most precious substance in the universe-in this case, my own cooking universe.
Columb a plecat dupa piper in India si a gasit America. Spice IS the most precious substance in the universe-in this case, my own cooking universe.
Saturday, 19 May 2012
earthquake!
Cocktails weekend. Sa vedem daca luni ne mai putem ridica din pat.
Earthquake e nr 3. Dupa Cosmopolitan si Rolls Royce.
Life is soooo tastyyyy!! Cheers!
Wednesday, 2 May 2012
Bucla
Sunt intr-o bucla temporala, oprita din evolutie ca o specie pe cale de disparitie.
Stateam de vorba cu doamna care imi face curatenie si mi-a spus printre altele ca vine la noi de sapte ani. Initial m-am gandit ca nu poate fi adevarat. Si totusi este.
Locuiesc aici de patru ani. La domiciliul precedent am locuit patru ani. La garsoniera am locuit patru ani.
Se incheie un nou ciclu de patru ani. De data aceasta intru in aceeasi bucla sau pot sa ma gandesc ca bula se va sparge?
Imi stau pe suflet doua lucruri nerezolvate, ma trezesc din somn cu fiori reci macar o data pe saptamana: apartamentul nevandut inca si faptul ca am o varsta care-mi impune sa hotarasc o data pentru totdeauna daca va exista sau nu o noua generatie dupa mine. Ambele pietre de moara, uneori simt fizic ca nu mai pot sa respir si fac crize de panica.
Ma invart inca in bucla asta careia nu-i gasesc capatul. Cand cineva deseneaza un cerc, exista mereu un punct unde creionul atinge hartia pentru prima data. Trebuie sa gasesc acel punct, trebuie neaparat sa existe o iesire.
Ma intreb daca tendintele mele (controlate totusi) de shopaholic nu sunt un side-effect al senzatiei de sufocare, am vertijului provocat de invartitul in bucla. Incerc sa ma pacalesc singura ca bucla e alta doar pentru ca temporar capata alte culori de par, cratite si parfumuri.
Stateam de vorba cu doamna care imi face curatenie si mi-a spus printre altele ca vine la noi de sapte ani. Initial m-am gandit ca nu poate fi adevarat. Si totusi este.
Locuiesc aici de patru ani. La domiciliul precedent am locuit patru ani. La garsoniera am locuit patru ani.
Se incheie un nou ciclu de patru ani. De data aceasta intru in aceeasi bucla sau pot sa ma gandesc ca bula se va sparge?
Imi stau pe suflet doua lucruri nerezolvate, ma trezesc din somn cu fiori reci macar o data pe saptamana: apartamentul nevandut inca si faptul ca am o varsta care-mi impune sa hotarasc o data pentru totdeauna daca va exista sau nu o noua generatie dupa mine. Ambele pietre de moara, uneori simt fizic ca nu mai pot sa respir si fac crize de panica.
Ma invart inca in bucla asta careia nu-i gasesc capatul. Cand cineva deseneaza un cerc, exista mereu un punct unde creionul atinge hartia pentru prima data. Trebuie sa gasesc acel punct, trebuie neaparat sa existe o iesire.
Ma intreb daca tendintele mele (controlate totusi) de shopaholic nu sunt un side-effect al senzatiei de sufocare, am vertijului provocat de invartitul in bucla. Incerc sa ma pacalesc singura ca bucla e alta doar pentru ca temporar capata alte culori de par, cratite si parfumuri.
Monday, 23 April 2012
it's here!
The Cambridge Satchel Company rulz. A venit dupa o luna si o saptamana si e perfecta. Me love.
Thursday, 19 April 2012
End of an era
Habar nu am de ce postarea asta are acest titlu.
Trecand la o noua versiune de blogger, mi-am recuperat si postarile pe care le credeam pierdute (computer / internet crashes). Asa ca am recuperat si acest titlu.
De ce pornisem postarea asta? Ce vroiam sa spun? Uitandu-ma inapoi nu reusesc sa vad niciun milestone recent.
Din pacate nici unul dintre textele recuperate nu are cine stie ce valoare. Singurul e cel din 2009 in care salvasem o replica din Vicky Cristina Barcelona: "only unfulfilled love can be romantic". Asa zice Maria Elena, dar nu cumva Maria Elena era nitel cam sarita?
who the fuck knows. probabil ca in la momentul respectiv, cu trei ani in urma, imi venise vreo idee de dezvoltare a replicii. Not anymore.
Nu scriu pentru ca nu simt ca in aceasta perioada as avea ceva de spus. Imi vad de viata, a mea si a noastra. Gatesc in continuare dar nu mai simt ca fac ceva iesit din comun, chiar daca continui sa ma incapatanez sa nu gatesc acelasi lucru de doua ori decat ca cine stie ce exceptie, motiv pentru care plasma noastra s-ar putea sa aiba in curand paprika tv ars in coltul din stanga sus. Am o pereche de Asics de alergat care imi ranjeste sardonic din raft, ar cam vrea sa fie purtati. Toate la vremea lor. Am o analiza de boala celiaca pe to-do-list si m-am saturat sa mananc paine ca sa-mi iasa anticorpii, fuck it, o s-o fac si ma las oricum de circul asta cu faina de grau / secara / orz / ovaz samd, eu stiu ce stiu, ma doare stomacul. Pizza cu faina fara gluten nu stiu cum va fi dar in definitiv mai am doua treimi din viata ca sa aflu.
Doua treimi my ass. 33 poate inseamna ca sunt la jumatate.
Mi-e teama de batranete. Mi se pare ca abia m-am nascut, cand dracului am facut 33? Opriti timpul, eu vreau sa ma dau jooooos!
Trecand la o noua versiune de blogger, mi-am recuperat si postarile pe care le credeam pierdute (computer / internet crashes). Asa ca am recuperat si acest titlu.
De ce pornisem postarea asta? Ce vroiam sa spun? Uitandu-ma inapoi nu reusesc sa vad niciun milestone recent.
Din pacate nici unul dintre textele recuperate nu are cine stie ce valoare. Singurul e cel din 2009 in care salvasem o replica din Vicky Cristina Barcelona: "only unfulfilled love can be romantic". Asa zice Maria Elena, dar nu cumva Maria Elena era nitel cam sarita?
who the fuck knows. probabil ca in la momentul respectiv, cu trei ani in urma, imi venise vreo idee de dezvoltare a replicii. Not anymore.
Nu scriu pentru ca nu simt ca in aceasta perioada as avea ceva de spus. Imi vad de viata, a mea si a noastra. Gatesc in continuare dar nu mai simt ca fac ceva iesit din comun, chiar daca continui sa ma incapatanez sa nu gatesc acelasi lucru de doua ori decat ca cine stie ce exceptie, motiv pentru care plasma noastra s-ar putea sa aiba in curand paprika tv ars in coltul din stanga sus. Am o pereche de Asics de alergat care imi ranjeste sardonic din raft, ar cam vrea sa fie purtati. Toate la vremea lor. Am o analiza de boala celiaca pe to-do-list si m-am saturat sa mananc paine ca sa-mi iasa anticorpii, fuck it, o s-o fac si ma las oricum de circul asta cu faina de grau / secara / orz / ovaz samd, eu stiu ce stiu, ma doare stomacul. Pizza cu faina fara gluten nu stiu cum va fi dar in definitiv mai am doua treimi din viata ca sa aflu.
Doua treimi my ass. 33 poate inseamna ca sunt la jumatate.
Mi-e teama de batranete. Mi se pare ca abia m-am nascut, cand dracului am facut 33? Opriti timpul, eu vreau sa ma dau jooooos!
Tuesday, 14 February 2012
Tuesday, 24 January 2012
Thursday, 8 December 2011
Feminism (for dummies)
"College feminists made fun of skyscrapers, saying they were phallic symbols. They said the same about space rockets, even though, if you stopped to think about it, rockets were shaped the way they were not because of phallocentrism but because of aerodynamics. Would a vagina-shaped Apollo 11 have made it to the moon?
Jeffrey Eugenides - The Marriage Plot
Subscribe to:
Posts (Atom)