De cateva zile nu am nici timp nici inspiratie prea stufoasa. Culmea e ca mi-am petrecut aceste zile prin a participa la un curs despre cum sa faci ca sa-ti dezvolti creierasul.
Cursul e oarecum din categoria "am inventat coada de la pruna" / "am descoperit apa calda". Tot poporul stie ca e bine sa faci ceva cu neuronii ca sa nu-ti intre in amorteala. Nu-mi trebuia un curs sa-mi spuna asta. Ce nu stiam totusi pana acum era explicatia fizico-chimica a procesului.
Ma simt mai linistita. Eu sunt o eprubeta si tot ceea ce sunt e rezultatul chimiei. In loc sa ma sperie, constientizarea faptului m-a linistit. Stiinta este o stanca pentru mine, un punct de echilibru (chiar daca matematica a fost stocata intr-o zona cu neuroni mai prapaditi, de am uitat-o atat de presto dupa bac... se pare ca daca o sa deschid o carte de algebra o sa-mi pot aminti ceva. Hm, sa fie la ei acolo asta).
Va trebui sa detaliez tema pe masura ce aprofundez. Dragostea e tot un proces chimic.
Da, ce bine ca exista chimia asta. Dac-as fi stiut asta si in clasa a zecea...
Gata acum. Ma duc sa fac experiente cu substantele chimice din rosii, carnati si fasole.
No comments:
Post a Comment