Love ain't no stranger

Who knows where the cold wind blows,
I ask my friends, but nobody knows
Who am I to believe in love,
Oh, love ain't no stranger

I looked around and what did I see
Broken hearted people staring at me,
All searching 'cause they still believe,
Oh, love ain't no stranger

I was alone and I needed love
So much I sacrificed all I was dreaming of,
I heard no warning, but a heart can tell
I'd feel the emptiness of love I know so well

Love ain't no stranger,
I ain't no stranger
Love ain't no stranger,
I ain't no stranger to love.

Thank you mr. Coverdale.
In seara asta as fi vrut sa scriu ceva despre iubire. Nu mi-am gasit cuvintele. Ca de obicei in fata unei teme prea vaste, cuvintele au dat buluc din adanc si mi-e teama sa aleg dintre ele.
In seara asta aleg cuvintele altora pentru ce simt. Dupa David Coverdale, alte cateva vorbe apropiate sufletului meu:

"straniu este, cand patesti asa ceva, ca incepi sa traiesti o
permanenta insotire in absenta: celalalt te insoteste tot timpul, fara
ca, fizic, sa fie cu tine. te locuieste. fiecare zi incepe cu el in
minte, o continui cu el, o sfarsesti cu el in minte. e o stare
obsesiva, nu neaparat comoda, un soi de alerta permanenta, care
pregateste extazul intalnirii, al timpului-impreuna. pe scurt, se iese
din durata obisnuita a celorlalti oameni si se intra intr-un timp
fabulos, intr-un timp "altfel": lumea devine vrajita clipa de clipa.
nici o alta relatie nu schimba temperatura lumii intr-o asemenea
masura".

"ca sa fii incercat de acest sentiment, trebuie sa
ai o anumita structura afectiva. exact ca in cazul credintei. nu orice
om e daruit sa creada. si aici e la fel. coardele fiintei tale trebuie
sa fie in asa fel asezate si intinse incat sa poata vibra intr-un
anumit fel la intalnirea cu altul. a nu fi capabil de coup de foudre e
un handicap afectiv, pentru ca - pe langa nenorocirea la care te poate
expune dragostea (exista si "iubiri nefericite", exista si pierderea
linistii si a sigurantei de sine) - absenta unui coup de foudre iti
suprima sansa de a te intalni cu neobisnuitul in plan sexual si,
astfel, cu un anumit izvor de afectivitate si frumusete al fiintei
tale".

sursa: Gabriel Liiceanu, intr-un interviu din Elle de vara trecuta. Vorbea despre cartea de aici.
Cartea nu s-a ridicat la asteptarile starnite-n mine de citatele de mai sus. Pacat. Am rontait-o intr-o seara, avida de viata pe care o presimteam inchisa intre copertile ei un pic psihedelice si am ramas cu un gust amar... de terebentina?. Clopotele n-au sunat. Am pus-o in raft, am privit-o lung si ma intreb daca am sa vreau vreodata s-o redeschid. Never say never, though.