Prima dimineata a debutat apoteotic pentru nervii mei. Adica era sa ma pierd prin gara. Au ei un sistem de acces ca la metrou, bagi biletul, se deschide o usa si intri pe peron.
Dubla greseala: prima: ne-am dus la poarta de acces gresita. A doua: domnul a intrat, la mine nu a vrut usa aia automata sa se deschida si am ramas pe afara.
Inutil de spus: nici naiba din personalul garii spanione nu vorbea engleza. Cu chiu cu vai m-am inteles cu cineva de la informatii care m-a trimis la alta poarta de intrare, dupa ce am incercat sa intru prin vreo cinci locuri am ajuns in sfarsit cu lacrimile la brau la peronul corect, unde, bineinteles, eram singura. Multumesc cerului pentru roaming, asa am reusit sa directionez si pe Mr. O'Malley la peronul corect.
Naiba s-o ia de treaba, jur ca nu aveam cum sa ghicim la ce peron trebuia sa ajungem. Enfin...
Trenul asta e un miracol: o retea foarte mare si rapida care face legatura intre oras si periferii. Vine la fiecare jumatate de ora, e foarte foarte foarte curat si exact. Si cu aer conditionat. In juma de ora de la plecare ajunsesem la Montmelo.
La Montmelo trenul te lasa la aproape o ora de mers pe jos pana la circuit dar din fericire mergi doar vreo 20 de minute pana la un titicar gratuit care ne-a dus pana la botul calului.
Cald, monser. La Montmelo nu mai e langa mare. Plus cantitatea de beton, plus tribune mari de fier. Partea buna: o gramada de tarabe, cozi mici, servire rapida, bude destule si curate. Circuitul e organizat mai mult decat exemplar, ochiometric poate inghiti undeva intre 100 si 120 de mii de suflete (o sa detaliez la ziua urmatoare).
Asta a fost ziua in care ne-am parlit mai serios partile expuse la soare, n-a fost nici fir de nor. Oricum nu mai conta, fericirea de a intinde mana spre circuit zicand "uite-l pe Rossi" a intrecut orice. Sunetul ala facea uitat si drumul de doua ore, si soarele din ceafa, si praful din sandale.
Am prins toate trei sesiunile de calificare la toate cele trei clase, cu dezamagirea (micuta totusi) ca Il Dottore era ca de obicei al doilea, depasit de tanarul si ambitiosul sau coleg de echipa. Hmpf.
Seara am petrecut-o pe plaja, am dat praful jos cu o baie in Mediterana. Sigur, iarasi o sa ma scap in consideratii d-alea de gen "ce misto e la astia si ce naspa e la noi" dar, merde, pe plaja aia nu era nici un gunoias aruncat iar apa era curatica si limpede de-i vedeam fundul...
Cina cu scoici si inapoi acasa, a doua zi trebuia s-o luam din loc foarte devreme. CURSA.
No comments:
Post a Comment