De ce Barcelona ?

Pai in primul rand pentru ca e orasu' de langa Montmelo. Unde se afla "Circuit de Catalunya". Care printre altele gazduieste si o etapa din MotoGP. La care (MotoGP) subsemnatu + Duchess ne uitam ca apucatii de vreo 3 ani (primii 2 pe Eurosport, anu' asta pe unde apucam). Gandul ca o sa il vedem de aproape pe "Il Dottore" ne-a facut sa alegem destinatia asta (pe langa motive de "unde stam fara sa ne dam salariile pe ultimul an" sau "cate sute de km sunt intre prima asezare si circuit").

Dar dupa ce am ajuns acolo, intrebarea de mai sus a inceput sa primeasca mult mai multe raspunsuri. Nu neaparat in vreo ordine anume ...

Amestecul de vechi si nou, de cladiri de la 1700 si turnuri din otel/sticla e genial. Sa nu mai spunem ca la ei si cladirile de birouri au stil. Si tot ce construiesc, au grija sa se integreze frumos in peisaj. N-am avut un obiectiv destul de "wide" la aparat ca sa arate "El Corte Ingles" (ditai Mall-ul) alaturi de cladirea "Banco Espagnol de Credito" din Piata Catalunya. Una e contemporana cu mine, alta cu stramosii lui Alexandru Ioan Cuza ... si nu stiu cum, da' ambele se integreaza in peisaj.

Apoi, Sagrada Familia. Chestia asta merita vazuta. E imensa. Uriasa. Si pe fiecare centimetru patrat al cladirii, la interior sau la exterior, detalii - toate simbolizand ceva. Daca nu ti-ar spune cineva de la intrare ca asta e o catedrala, poti trece prin ea de la un cap la altul ca printr-un experiment neterminat de arhitectura.


Cand ajungi la poalele cladirii, e greu sa nu ramai masca. La prima vedere, ai impresia ca cineva a aruncat zidurile si turnurile alea acolo, fara vreo noima. Dupa care, daca privesti cu atentie, incepi sa pui cap la cap detaliile - fiecare sculptura sau basorelief incep sa capete sens.

Umbla vorba ca principalu' realizator - Antoni Gaudi (arhitectu' al carui nume e pe mai toate cladirile marcante ale orasului) - a inventat un sistem de calcul al rezistentelor care i-a permis sa puna pe picioare edificiul in cauza (vezi mai jos). Teoria lui era ca daca rastorni increngatura aia de lanturi si inlocuiesti fiecare lant cu o grinda, "rezultatul" va sta bine mersi in picioare. Nu trebuie sa mai adaug ca realitatea (si stiinta, ulterior) i-au dat dreptate.

Montjuic - o fortareata plasata strategic pe un deal la marginea orasului (imagine luata dinspre port, orasul e la dreapta). Cred ca pe vremea galioanelor, era o binecuvantare sa stai tupilat dupa zidurile alea si sa arunci cu tot ce-ti intra pe gura tunului catre nesimtitii care vroiau sa te cotropeasca. Unde mai pui ca mai e si construita dupa principiile lui Vauban (cica la vremea aia era imposibil sa cuceresti prin asediu asa ceva).

Portul orasului - alt raspus la intrebarea din titlu. In paranteza fie spus, ca unul crescut in spiritul "tara noastra e cea mai frumoasa" ma oftic ingrozitor cand vad cum unii stiu sa transforme orice ra**** in obiectiv turistic si pe deasupra stiu sa il faca si atragator ochiului. In port te intalnesti cu o padure de catarge (pana nu te uiti cu atentie nu pricepi cum mama naibii se poate scoate o nava fix din mijloc) si cu un ponton care face legatura cu zona de "distractie" - una bucata Mall, una bucata acvariu - in care afar' de balene au pus cam toata fauna marina, de ne-a luat 2 ore sa-l colindam - una bucata cinematograf Imax si una bucata promenada, cu multiple terase. In plus, ofera si calatorie pe mare cu vaporasu' (catamaran de dimensiuni apreciabile, cu bar la parter si scaune la etaj, sa simta si turistu' daca are sange de palicar in vine).

Sa continuam: parcurile. Mai mici decat in Bucuresti (poate cu exceptia parcului ce inconjoara Montjuic, da' ala nu se pune ca e la marginea orasului) - tocma' bune sa-ti ofere ceva relaxare fara sa te simti ca'n Codrii Vlasiei. Si fara sa iti ia 2 ore sa le dai ocol cu masina, blestamand pe idiotu' care a trantit ditai pleasca in mijlocul orasului. A, si in loc de caini comunitari barcelonezii au lasat in libertate pauni si diverse pasari de apa (n-am reusit sa le identific). Si nu stiu cum se face ca n-am auzit pe nici un membru al vreunei familii povestind sa se auda 3 alei mai incolo ce i-au vomitat plozii la masa de pranz anterioara ...

Dupa parcuri vine plaja. Unde totu' e perfect - nisipu', apa, curatenia, dusurile si mai ales LINISTEA. N-am auzit decat niste suave acorduri de flamenco (varianta locala a manelelor) ce proveneau de la terasele amplasate strategic in zonei cu nisip. Nu tu miros de mici si bere, nu tu gunoi revarsand din ghenele puse in mijlocu' drumului, nu tu burtosi cu lantu' de la poarta aurit si atarnat de gatlej, nu tu manele sau house - eu nu stiu cum pot spaniolii sa se relaxe in mijlocul unui asa plictis.

Apoi, Gaudi. Tipul asta s-a nascut cu vreo doua secole inainte de vreme. Ce a reusit sa faca - vedeti partial prin pozele postate de consoarta De retinut ca tot ce a proiectat si ridicat e cumva inspirat din natura. Copaci, stanci, scoici, valuri - totul se regaseste armonios in structura sau decorul unor cladiri parca certate cu unghiurile drepte. Am avut impresia pentru un moment ca eram in "The Shire" si urma sa intru intr-un barlog cu usa rotunda. Neaparat de vazut - desi numa' sa vizitezi Casa Mila (care cred eu e si cea mai frumoasa) iti ia vreo 2 ore bune.

In aceeasi nota - Parc Gueill. Aici Gaudi si-a dat in petic. Toate cladirile par a fi facute din bomboane. A construit poduri care seamana cu o increngatura de copaci si terase cu bancile de forma valurilor. Si-a construit si lui o casa mult mai putin spectaculoasa decat restul realizarilor. Si care mai e si roz pe deasupra.

La modul mai general, orasul iti da impresia ca dupa fiecare colt te asteapta o surpriza. Mimi la un capat al Ramblei, artisti care iti fac portretul in carbune sau caricatura la celalalt, terase in mjilocul strazii cu chelneri incarcati cu paella care trec strada ca sa te serveasca, o piata alimentara care e in sine atractie turistica, acrobati de strada care se produc prin fata teraselor, totul natural si fara fite.

Daca cineva isi face griji privind deplasarea - orasul are 8 magistrale de metro (a 9-a in constructie), servicii de "rent-a-bike" (cu abonament sau pentru "city tour") si "rent-a-scooter". Si ca veni vorba de scutere - Barcelona face serios concurenta Amsterdam-ului la capitolul deplasare pe doua roti. Doar ca spaniolii sunt mai puturosi si prefera tractiunea mecanica celei "animale". Indiferent de sex si varsta, lumea de acolo pare sa fi priceput ca rostul autovehiculelor e sa te deplaseze de la A la B in cel mai scurt timp. Asa ca au renuntat pe capete la "conserve" in favoarea "open space"/2 roti. Mai adaug doar ca la ei odata cu motoru' se poarta si casca - fara exceptie.

Dar ce e poate mai important - Barcelona mi-a dat impresia unui oras in care nimeni nu incearca sa para mai cu trei oo. E primitor si confortabil - totul pare facut cu cap, lipsesc contradictiile care inconstient ne obosesc si ne mananca zilele pe aicea. Poate ca asa trebuie sa fie. Poate ne-am obisnuit noi atat de mult cu stupidul si absurdul incat un oras normal ni se pare iesit din comun.