Citat inexact in text dar exact in ceea ce spune: cand nu ai ce sa scrii, scrie despre cum e cand nu ai ce sa scrii.
Sfatul e dat de Cella Serghi in "Mirona" (sau "Cartea Mironei", exista sub ambele titluri) si citeaza la randul ei un alt scriitor (ma lasa memoria - Jules Renard? trebuie sa recitesc cartea).
E despre perseverenta de a fi scriitor. Ceea ce, in mod evident, inca nu sunt.
Subiecte au fost gramada de o saptamana incoace, dar chef si inspiratie ioc. In plus, au fost epuizate deja si in presa si pe bloguri.
Lista de subiecte e mare dar nici de ea n-am chef. Singurul lucru demn de mentionat e ca, desi nu m-as fi asteptat, am lacrimat putin cand a murit Michael Jackson. Si, iarasi spre rusinea mea (ce naiba am azi?), abia acum am aflat ca omul isi compunea singur TOT. Respect si regrete prea tarzii.
Ploaia asta nesuferita m-a despartit temporar de bicicleta. Biciclesc in naduf pe cea de acasa, n-are acelasi haz.
Recitesc carti, n-am chef de carti noi.
Contrar a ceea ce s-ar putea intelege, nu-s trista, nici deprimata de reintalnirea cu serviciul. M-am bucurat ca si pana acum de fiecare zi, de vederea muntilor dinspre valea Prahovei, de sandalele noi, de mancarea turceasca de aseara.. de absolut tot. Doar ca... n-am inspiratie. Sunt egoista si ma bucur la modul "no comment".
It's a process.
L.E. Nu e Jules Renard, ci Tolstoi, sfatuind un tanar scriitor.
No comments:
Post a Comment