Patul lui Procust

Greu.
Greu m-am hotarat sa scriu despre cartea asta. Am pierdut de mult timp sirul, nu stiu de cate ori am citit-o. Doar paginile zdrentuite poate ca mai stiu.
Lectura obligatorie. Imi amintesc zilele naucitor de calde ale vacantei de vara din 1995 si lista enorma de autori obligatorii. Constiincioasa si tocilara, incepeam sa ma pregatesc pentru ultimii doi ani de liceu, se zicea ca "a unspea e cea mai grea". A fost vara in care am citit industrial, tin minte ca intr-o singura zi, de dimineata pana seara, am citit "Ion', "Enigma Otiliei" si inca ceva, nu mai tin minte ce. Citeam ca o condamnata la munca silnica, citeam aproape fara sa mai inteleg uneori.
Intr-o zi am apucat urmatoarea carte, pregatita sa muncesc iar cu ochii obositi pe ogorul imens de litere din jurul meu: Patul lui Procust.
Si acolo am ramas. Am citit-o, am inchis-o, am deschis-o, am luat-o de la capat. Over and over again, ca un disc stricat.
Toate nelinistile anilor care au urmat (se apropia varsta "aceea" - saptesprezece ani - "on n'est pas serieux quand on a dix-sept ans") s-au legat de trei personaje feminine: Lucy Tantamount din Punct Contrapunct a lui Huxley, Fleur Forsyte (Forsyte Saga, Comedia Moderna - Galsworthy) si Doamna T. din Patul lui Procust.
Patul lui Procust m-a format si pe mine. Mi-a chinuit carnea care tot mai incerca sa se impotriveasca legaturilor dureroase care se formau si care trageau sa schimbe tot ce eram. Mi-a scos oasele din incheieturi si m-a facut sa ma intorc din nou si din nou catre tiparul trasat cu atata duritate de Camil. Brutalitatea cu care el separa net, imperativ, femeile in doua: Emilii si Doamne, a fost o revelatie.
Nu vreau acum sa mai scriu eu. Vreau sa-l las pe Camil Petrescu prin vocea personajului sau masculin, sa explice tot:
" .. sunt femei goale ca un mar care au mult mai mult mister decat zeci de femei imbracate pana sub barbie. Numai cine n-a avut numeroase femei in viata lui poate judeca astfel, si mai ales numai cei care au avut femei care din primele trei cuvinte s-au ispravit ca prin farmec. Altfel ar sti ca sunt femei care fac, dupa-amiaza, din picioarele lor un colan in jurul gatului barbatului, iar seara sunt aceleasi doamne carora el le saruta mana cu emotie".
"Iubirea este preferinta si, posedata - dupa regulament - de opt ateliere intregi, o femeie nu poate fi impiedicata de planton sa prefere in gand si sa surada cu privirea (...) Caci daca preferinta insasi poate fi interzisa, gandul preferintei scapa oricarei oprelisti. Mai mult decat atat nu e necesar pentru iubire".
"... femeile care inseamna destinul unui om, cele adevarate, care sunt foarte putine (caci restul sunt femele), isi incep misterul dupa ce s-au rasturnat in patul barbatului".
"Femeia aceasta tanara, din care radiaza patrunzatoare unde nervoase, de parca e invaluita intr-o aura a sexualitatii, va mai fi rasturnata pe pat, picioarele acestea, cine stie, desfacute, se vor mai frange de voluptate, iar maini barbatesti vor mai tresari de caldura acestor coapse care dau fiori fluizi, poate tocmai pentru ca simti ca firul viu al gandirii acestei femei trece si prin radacina lor gingasa. Negresit, toate acestea sunt posibile numai pentru ca <>. Ceea ce e poate mai greu de explicat e cum electronul acela, al saselea, se poate gandi pe el insusi si iubirea lui. Caci aceasta e voluptatea, constiinta voluptatii insasi.".