For all the wrong reasons

Am gresit fundamental in conceptia acestui blog. This should stop being a diary. Starting immediately.
Epifania s-a intamplat acum zece secunde, constatand ca:
1. azi nu mi-am sunat parintii (ma mir ca nu mi-am muscat limba)
2. stiu ca parintii vor intra sa citeasca aici, ca sa vada ce fac.
Ultimul post din categoria "ce am facut azi" e acesta: azi, sambata, ne-am trezit, am plecat direct la "motul" nasei celei mici, de acolo la bowling si de acolo la restaurant. N-am fost acasa de douasprezece ore. Problema e ca reflexul conditionat (suna parintii sambata) ma face acum sa ma simt vinovata, desi adevarul prozaic e ca n-am avut CAND sa sun. Asa ca scriu pe blog ca stiu ca au sa citeasca...

Problema e ca acest tip de scris n-are nici cea mai mica valoare literara. It defies the purpose. Scriu acest post for all the wrong reasons. Dar va fi ultimul pe aceasta tema.
Gata. N-am nici o obligatie pentru pagina asta de net. Sa scriu doar cand mintea mea va mai vrea sa erupa. Cand am ceva pe suflet. Cand vreau sa daruiesc ceva. Cand sunt fericita sau trista. Pentru categoria "ce am mai facut azi / SSDD (same shit different day)" exista Facebook (care incepe sa ma dispere, nu mai scriu deja nimic nici acolo si dau reject la toate request-urile si aplicatiile primite) si Twitter (pe care nici nu-mi trece prin gand sa ajung vreodata).

As vrea astfel sa scriu despre inexplicabilul sentiment de negare care ma cuprinde uneori in fata unori lucruri pe care stiu ca vreau sa le fac si cu toate astea le refuz. Despre razboiul pe care-l port cu mine insami. Despre intrebarile introspective de al caror raspuns mi-e teama. Mi-e teama deoarece intrezaresc raspunsul care-mi spune ca in zile ca acestea n-am fost omul pe care mi-l doresc sa fiu. Ca sunt tampita si nu stiu de ce.
Cateodata castig razboiul. Ca atunci cand m-am incapatanat sa invat sa conduc in ciuda incapacitatii mele aparente de a putea misca fieratania din loc. Ma simteam tampita si atunci si in mod normal as fi refuzat sa mai fac asta, asa cum ma tranteam pe jos pe partia de schi cand aveam cinci ani si oboseam si nu mai vroiam sa fac un pas, prabuseasca-se cerurile. Dar am inghitit in sec si am tras de mine pana am reusit.
Mai am razboaie inca in desfasurare: schiul si inotul.
Si multe razboaie inca neincepute. De teama de necunoscut.
Ma simt ca in Dune: sunt locuri in mine in care mi-e teama sa privesc, de care mi-e teama de ce am sa gasesc. Si, cand o imprejurare ma aduce in preajma unui astfel de loc, fug. Iar daca nu-s lasata sa fug, ma infurii grozav. Si incep sa ma port irational.
Razboaiele astea sunt inca neincepute. Si stiu ca trebuie, stiu ca n-am cum sa castig daca nu incep, dar inca nu vreau, nu vreau.

Azi sunt un mare si egoist NU.
For all the wrong reasons.

SELFISH, adj. Devoid of consideration for the selfishness of others.