De(spre) dor (si jale)

Doua saptamani departe de Bucuresti - Romania.

Nu mi-a fost dor de:
- gropile din asfalt (o nota foarte speciala pentru cele de pe Dealul Negru si de pe bulevardul Beijing, frizeaza perfectiunea)
- mizeria care transforma si cea mai frumoasa zapada intr-un smac jegos si detestabil in mai putin de jumatate de zi
- masinile care mi se smucesc in fata si printre benzile de circulatie (nu stiu de ce naiba se mai iroseste vopseaua pe marcaje, sunt optionale oricum)
- masinile care merg cu 30 km/h pe tronsoane de drum pe care depasirea e interzisa
- mizeria de pe scarile de la metrou
- stirile de pe hotnews si comentatorii infocati
- rapoartele de vanzari si sedintele saptamanale
- facturile din posta
- cainii vagabonzi
- spalatul de rufe
- rutina
- programele TV romanesti

mi-a fost dor de:
- casa
- my precioussss
- orhideea roz de la birou care in lipsa mea a facut o floare si vreo cinci boboci
- raftul cu carti necitite
- coafor
- House M.D., Dexter (of, e in pauza pana in septembrie) si Big Bang

imi este dor de:
- zapada stralucitoare si neteda
- crestele Alpilor
- Jagatee, Kaiserschmarrn, spare ribs, Kaesesuppe si Knoblauchsuppe
- normalitate

to do list:
- de gasit o modalitate de a transforma o vacanta de doua saptamani in doua vacante de schi de cate o saptamana (timp efectiv de schi mai mare decat in varianta actuala)
- de invatat germana
- de incercat sa traiesc cat mai mult (atat cat imi permit tara si orasul asta) in normal, in calm, sa nu ma mai las atarnata de discutii nervoase, sa nu mai strang din dinti in fata rautatilor si neplacerilor ci sa-mi gasesc curajul de a le infrunta repede si eficient.

Am de scris (zilele urmatoare) despre vacanta propriu-zisa.
Compunerea de azi se termina aici. Tovarasa invatatoare va da note pe postarile urmatoare. Asta de azi e prea mushy pentru a fi notata.