"Salut, ce faci?"

??
Am nevoie de un raspuns universal valabil si politically correct la aceasta intrebare-automatism care a inceput sa ma scoata din sarite mai pregnant chiar si decat omniprezentul "poti vorbi?" (nu, ti-am raspuns de fapt doar ca sa-ti inchid telefonul in nas, idiotule).
Cand sunt la munca mi se pare apogeul tampeniei
sa primesc un telefon de la un / o colega cu care ma cunosc tangential si care in loc sa-mi zica "salut, am nevoie de puncte-puncte", de altfel unicul motiv pentru care colegii de serviciu se suna unii pe altii, debuteaza fulminant cu "salut, ce faci?"
Ce dracului sa fac la birou altceva decat sa muncesc? Crezi ca daca de fapt ma dau pe facebook am sa-ti spun ca asta faceam? Sau daca de fapt m-ai deranjat de la o sezatoare de spus bancuri cu aia din acelasi birou? Nu frate, muncesc, sau macar se presupune ca asta fac, leave me alone, poate ca m-ai sunat in timp ce stateam pe buda si ti-am raspuns ca ma plictiseam... zi ce vrei si lasa-ma in pace, revino cand reusesti sa inventezi o fraza mai putin idioata de deschidere a conversatiei.
Sau seara: "salut, ce faci?" Ma epilez inghinal, daca chiar vrei sa stii.
Tampenia asta provine din tendinta din ce in ce mai moderna de a manca litere si cuvinte. Intrebarea decenta e "ce mai faci?", raspuns "bine, multumesc". Nimeni in engleza nu intreaba "what are you doing?", se intreaba "how are you?", asta daca chiar te intereseaza starea de spirit a interlocutorului.
Altfel, dears, time is money. Ziceti ce vreti si scutiti-ma de sarcina ingrata de a cauta raspunsuri cat mai putin idioate la fraza "salut, ce faci?". Ce fac eu in acel moment dear idiots, is none of your fucking business. E destul ca sunt obligata sa vorbesc cu voi.

"Imbatranind, imi dau seama ca inclin sa nu mai am relatii cu fiintele umane, pe care le gasesc foarte enervante (ma refer la fiintele umane, nu la relatii), asta atunci cand ele nu-mi sunt total straine: in acele cazuri, pentru a nu-mi crea probleme, schimb cu soferul de taxi, cu portarul de la cladirea de langa, cu vanzatorul de ziare, cu barmanul, observatii profunde despre viata si clima. Tinand cont de faptul ca gandesc exact ca ei, ma considera un om de bine si devin cooperanti. In plus, simtind ca nu sunt un detinator de stiri proaspete, nu ma inoportuneaza cerandu-mi informatii privilegiate si - considerand ca ideile mele coincid cu ale lor - nu ma intreaba nici macar ce cred despre Lippi* (lucru ce mi l-ar face antipatic pana si pe un strain).
Banalitatile ne pazesc de adevarata relatie cu ceilalti si reprezinta ancora de salvare pentru cel care, in epoca comunicarii cu orice pret, prefera tacerea si singuratatea."
Umberto Eco - din seria "Pliculetul Minervei"
*antrenorul nationalei de fotbal a Italiei