Paella

La cererea publicului confirm ca nu murim de foame si ca eu inca fac de mancare, doar ca timpul mi-e din ce in ce mai dramuit si n-am rabdare sa mai fac poze la tot procesul, sa le descarc in Picasa, sa incarc pe blog... too much.
Oricum, cum sunt oarecum mandra de creatia mea de azi, hai sa povestesc totusi cum ne-am intors putin in Spania, sau, mai bine zis, cum Spania a facut un mic detour pe la noi prin bucatarie.
Sursa de inspiratie: www.spain-recipes.com - salvata la favourites inca de anul trecut, de la carafele de sangria. Alegerea variantei - simpla, spre regretul meu n-am voie sa pun lighioane marine in mancare. Varianta ramasa, carne de pui. Am ales pulpele, ca varianta mai gustoasa a mult prea cauciucatului piept.
O caserola de pulpe dezosate, facute bucatele. Le-am prajit aproape zece minute pe fiecare parte, in ulei (uf, atentie ca sare). Le-an dat deoparte. In uleiul ramas am calit doua cepe mici, gen salota. Cand s-au facut moi am pus si doua rosii decojite si facute bucati mici. Cand s-au inmuiat si ele si a inceput sa arate a sos, am pus un ardei verde taiat cubulete, un ardei iute maruntit bine (asta nu e in reteta originale dar noua ne place spicy), am pus inapoi bucatile de pui, un litru de supa de legume, 250 de grame de orez (merge ala standard, de-l stiu toate gospodinele). Plus un amestec facut intre timp in mojar, doi catei grasi de usturoi pisati cu cateva fire de sofran adus din Creta, sare si o mana de patrunjel tocat, plus cateva linguri de apa. Tigaia s-a umplut ochi, am amestecat usor sa se niveleze si sa se distribuie uniform si totul a ramas la foc mic spre mediu.
Dupa vreo zece minute am mai pus un ardei rosu taiat felii subtiri, de decor, si inca un pahar cu apa, ca mi s-a parut ca scade cam repede. Era bun si un pumn de mazare dar nu mai aveam.
La paella nu se umbla in timp ce sta pe foc, trebuie sa scada si sa se coaca si mai ales sa se prinda un pic de peretii tigaii. A durat ceva mai mult de cele 20 de minute recomandate, e si un pic de ochiometrie aici.
Inca regret lipsa crevetilor dar Mr. O'Malley se jura ca e buna rau. Miroase exact ca paella din Spania si ma gandesc serios sa caut tigai speciale, am auzit ca spaniolii nici nu le spala, doar le sterg bine si arsura care se aduna in timp pe ele e cea care da gustul cel mai bun, un pic afumat. Crrazzy, but this is what I love about food, a bit of craziness makes it even better.
N-am poze, again, n-a trait prea mult.
P.S. Sofranul e esential. No saffron, no paella.