raspunsul la inocenta intrebare "ce mai faci?" a generat povestea asta:
"de asemenea, nu pot sa nu punctez fenomenul remarcabil al revenirii la "my true unsociable 17-year old self".
poate ca declansatorul a fost valul de socializare fortata in care traim. m-am saturat de ipocrizia distractiei cu forta, de fenomenul de turma al iesitului "la bere cu colegii", de facebook cu toate cererile tampite de prietenie de la oameni pe care nu-i cunosc, de telefonul mobil folosit fara rost, de incercarile oamenilor de a-mi intra pe sub piele folosind orice alte metode decat inteligenta, de toata crashma asta.
incep sa cred ca si prea multa "prietenie" la munca strica. lucrez cu maxima placere cu oamenii care-mi sunt indiferenti la nivel personal dar care dovedesc agerime si dorinta reala de a munci si imi reclam dreptul de a fi prietena doar cu cine vreau eu si de a nu mi se lua asta in nume de rau.
este ceva specific noului model de corporatie prietenoasa sau se practica si in comunism socializarea asta tip turma? can't really remember. am o reactie adversa la prea multe traininguri de comunicare?
pana la urma raman in credinta ca oamenii nu se schimba. sigur ca poti schimba comportamente dar nu samburele. samburele meu e blond, are permanent 17 ani, citeste mult, este judgemental si nu are nevoie de alti oameni pentru masura propriei existente.
m-ai prins intr-o zi linistita si am timp sa-mi zdrangane toate astea prin cap. "
evident, acest mesaj nu a fost si nu va fi niciodata trimis.
"de asemenea, nu pot sa nu punctez fenomenul remarcabil al revenirii la "my true unsociable 17-year old self".
poate ca declansatorul a fost valul de socializare fortata in care traim. m-am saturat de ipocrizia distractiei cu forta, de fenomenul de turma al iesitului "la bere cu colegii", de facebook cu toate cererile tampite de prietenie de la oameni pe care nu-i cunosc, de telefonul mobil folosit fara rost, de incercarile oamenilor de a-mi intra pe sub piele folosind orice alte metode decat inteligenta, de toata crashma asta.
incep sa cred ca si prea multa "prietenie" la munca strica. lucrez cu maxima placere cu oamenii care-mi sunt indiferenti la nivel personal dar care dovedesc agerime si dorinta reala de a munci si imi reclam dreptul de a fi prietena doar cu cine vreau eu si de a nu mi se lua asta in nume de rau.
este ceva specific noului model de corporatie prietenoasa sau se practica si in comunism socializarea asta tip turma? can't really remember. am o reactie adversa la prea multe traininguri de comunicare?
pana la urma raman in credinta ca oamenii nu se schimba. sigur ca poti schimba comportamente dar nu samburele. samburele meu e blond, are permanent 17 ani, citeste mult, este judgemental si nu are nevoie de alti oameni pentru masura propriei existente.
m-ai prins intr-o zi linistita si am timp sa-mi zdrangane toate astea prin cap. "
evident, acest mesaj nu a fost si nu va fi niciodata trimis.
No comments:
Post a Comment