Supa de linte rosie

Fara sa fie inventia mea, e noua favorita orientala din bucataria noastra. E cea mai simpla supa ever si e foarte sanatoasa si buna. Si satioasa. Munca efectiva: 5 minute. 10 cu tot cu curatenie.
In cratita mica de fonta de 3 litri am calit o ceapa si 3 morcovi tocati. Merge si unul, merg si doi. Nu e farmacie. Plus cam 100 ml bulion (sau rosii). Am pus si pasta harissa ca ne place iute. Am pus 2 cani de linte rosie, 2 litri de supa de vegetale (cuburi bio de legume si apa fiarta), sare, cumin si alte condimente arabesti cam 2 lingurite. Se poate pune si turmeric. Gata. Fierbem vreo 40 de minute si dupa varam blenderul vertical. Gata de tot. Data trecuta am mancat-o cu zeama de lamaie si menta uscata. Pofta buna!

Pui cu lamaie la cuptor cu sparanghel la gratar

Jamie Oliver e totusi foaaaarte grozav. De la el am invatat sa imprietenesc puiul cu lamaie si trebuie sa recunosc ca bate la fund pana si puiul cu unt si smantana de la Radu Anton Roman.
To do: am preincalzit cuptorul la 250 de grade, maxim. Intr-o oala scunda si larga de fonta am pus 3 morcovi spalati si bucatiti mare (fara sa ii curat, coaja e sanatoasa), o ceapa de apa (salota) bucati mari, cateva rosii tot bucati mari si o capatana de usturoi desfacuta in catei cu tot cu coaja. Peste toate astea am pus puiul care era la temperatura camerei, dat cu sare si piper si care continea in burta o lamaie spalata si intepata bine cu cutitul, rozmarin intreg si putin unt. Un pic de ulei de masline, gata. Am pus constructia in cuptor si am dat imediat pe 200 de grade. A stat 2 ore, intors de 2 ori.
E moaaaleee ca untul, pana si copanele au iz de lamaie si merge bine cu sparanghel pe gratar, cu zeama de lamaie si ulei de masline.
Simple, healthy, fast, deeelicious!

Datoria implinita

Vot, jeleu de mere, Xmas pudding. Evident, in ordinea inversa a importantei. Foooood, glorious foooood!!!

"It was twenty years ago today"

"Sergeant Pepper taught the band to play
They've been going in and out of smile
But they're guaranteed to raise a smile..."

It was TEN years ago today, actually. Cam pe la ora asta, de fapt. Intr-o garsoniera prin fundul Drumului Taberei, cu vin rosu, ciocolata si Christine vazut in fund pe podea, la laptop.

Si, cum imi umbla prin cap numai Sergentul Pepper, as vrea sa-i las tot pe Beatles sa cante ce mai am eu de zis pentru azi:

When I get older losing my hair
Many years from now,
Will you still be sending me a valentine,
Birthday greeting, bottle of wine.
If I'd been out till quarter to three,
Would you lock the door?
Will you still need me, will you still feed me,
When I'm sixty four?

You'll be older too,
Ah, and if you say the word,
I could stay with you.

I could be handy mending a fuse
When your lights have gone.
You can knit a sweater by the fire side,
Sunday mornings, go for a ride.
Doing the garden, digging the weeds,
Who could ask for more?
Will you still need me, will you still feed me,
When I'm sixty four?
..................

Te iubesc, ma! Really, really!!

More pretty things from my phone camera

Pretty things for bleak winter days

Caiete Moleskine, caciula si mittens de la H&M.

Loooove

Fajitas

Fasii de pui marinate cu zeama de lime, condimente fajita de la magazinuldemirodenii.ro si putin chimion macinat (nu chimen!), ceapa si ardei gras, totul pe gratar + salsa simpla de tot, adica bucatele de rosii si ardei iute iute cu zeama de lime. In tortilla. Merge si niste smantana/iaurt. Bunbun.

Food for thought

"There is luxury in self reproach. When we blame ourselves, we feel that no one else has a right to blame us." Oscar Wilde.
Asta e cealalta fata a monedei cand e vorba de asumarea raspunderii.

Omul negru

1 octombrie a sosit, omul negru n-a venit. 2002-2012: primul deceniu fara inceput de scoala sosit odata cu toamna. Daca pun si primii 6 ani de viata in ecuatie, reusesc sa contrabalansez cei 17 ani de scoala.
Aargh. Am uitat de postuniversitara. WTF? De ce, de ce, de ceee?
Cui prodest? Urasc retorica asta de facebook, grrr.
In the end, cui foloseste ca la munca ne-am adunat o mana de fosti tocilari, grammar nazis inteligenti si rupti de realitatea semianalfabeta a "maselor", dar care ne simtim bine impreuna tocmai (poate) din sentimentul asta firav (speranta bleaga a ramas in cutia Pandorei! si nu, Pandora era o tanti, nu planeta aia toanta din Avatar!!) de turma, pardon, de apartenenta? Evaluam, evaluati, masuram, noi avem Patul lui Procust, treceti la fierastrau!

It's the end of the world (as I know it)