angry again

Vreau sa fiu zen.

Sursa 1 de furie: of, masina. Din pacate bicicleta nu poate transporta chestii mari si grele, asa ca azi dimineata am redevenit sofer. Exceptand parcatul la aproximativ 10 minute de birou (chiar, de ce eu pot face asta si altii trebuie musai sa parcheze exact in usa locului unde trebuie sa ajunga?), toate au fost rezonabile. Pana la intorsul acasa, unde, pentru a nenumarata oara, mi-am gasit intrarea in parcare ingreunata de o duba mare si alba a unui vecin. Trebuie sa fac un milion de manevre ca sa-mi pot folosi locul de parcare (legal) din cauza ei. Furia mi-a explodat cu adevarat cand am observat un alt vecin care se uita placid la mine cum ma chinui sa parchez. De ce am pierdut obiceiul bun al intinsului unei maini de ajutor? Poate daca mi-ar fi indicat cateva secunde pe unde sa o iau nu as fi ajuns sa-i ridic nervoasa stergatoarele celui cu duba.
Acum ma simt prost, necivilizata (i-am lasat aluia cu duba si un biletel patetic, ceva de genul: chiar nu intelegi ca blochezi parcarea? oaaaaa.... :((). M-am zbarlit si la o pereche de pustoaice de vreo 5-6 ani care intentionau sa subtilizeze biletelul. Of, uite cum ofer modele proaste tinerei generatii...
Poate ca n-am dreptate si omul parcheaza pe spatiul public. Da, dar este o masina uriasa care blocheaza libera trecere din jurul ei. De ce n-o poate parca in alta zona, poate la 1-2 minute in plus de mers pana la bloc, dar unde sa nu mai jeneze pe nimeni?
Cel mai prost ma simt deoarece m-am zbarlit la copilele alea. Ma simt necivilizata, low.

Sursa 2: am vazut la stiri cum rudele unor fete omorate anul trecut jubilau de fericire cand au aflat ca asasinul (presupus) a fost omorat in inchisoare. Chiar ne credem civilizati cand ne bucuram de moartea cuiva?

Too much stupidity around. Am vazut de curand Idiocracy si, in loc sa ma distrez, m-a apucat tremuriciul.

Gimme some zen, please.