Barcelona - episode 1

Deschid aici foiletonul. Am promisiuni ca povestea va fi scrisa cu coautor. De asemenea se pare ca va contine si fotografii in momentul in care cele aproximativ 1000 de poze vor ajunge si pe calculatorul meu.

asaaa... pornim.

Day 1:
Avion si toate cele. Din avion am o singura poveste legata de traversarea nordului Sardiniei - cel mai frumos lucru pe care l-am vazut pana acum din avioane. Am trecut exact pe deasupra stramtorii care separa Corsica de Sardinia. Intr-o parte, Corsica invaluita in nori. De cealalta, Sardinia insorita cu plaje si stanci, barci cu panze si culorile incantatoare ale marii in apropierea uscatului. Insula aproape goala, putine acoperisuri, as vrea sa ma pierd odata in pustietatea ei.

Eram deja al naibii de obositi cand am ajuns, treziti de la sase de dimineata, ora imposibila pentru un organism in vacanta. Odata luate cheile micului apartament din cartierul gotic n-am mai avut stare. Locatia apartamentului a fost superba, la mai putin de cinci minute de centrul Ramblei, n-as putea sa-i reprosez decat salteaua cumplit de moale si datatoare de dureri de spate si cantitatea infima de lumina primita de afara. Cladirea are cateva sute de ani, "blocul" vecin fiind la vreun metru jumatate distanta astfel incat cu putin curaj cred ca puteam sari pe geam la vecini. Asta a fost plata pentru a locui in centrul istoric cu stradute inguste si cu cladiri mirosind a foarte foarte vechi.

Ii urasc pe barcelonezi pentru clima lor. Cald, da, dar zero zapuseala. Nu cred ca temperaturile au sarit de 30 de grade cat am stat acolo, marea isi face datoria de rezervor de racoare.

Prima oprire a fost, bineinteles (se putea?) pe La Rambla la prima farfurie de paella a vacantei. Capul meu destept a cerut "black rice paella", crezand ca e cu orez integral (negru). Aiurea - se face cu zeama de sepie, orezul iese negru-tuci. Culmea e ca a fost foarte bun, contrazicand definitiv retinerile mele fata de chestiile cu tentacule din farfurie.
Am fost plecati fara vreun plan de vizitare, astfel incat dupa masa am luat-o aiurea la pas spre piata Catalunya cu o mica oprire in Mercat de la Boqueria.

Cald totusi, monser. Asa ca a trebuit facut un mini-plan de bataie. Vroiam sa vad marea, mi-era dor de ea ca de alta viata. Am luat-o inapoi spre portul vechi si Columb cel vesnic cu fata spre mare.
Mirosul de mare, o, mirosul de mare... Cum poti sa traiesti intr-un oras cu iesire la mare si sa nu mergi in fiecare zi sa o mirosi si sa i te inchini, asta n-as putea intelege.
In portul vechi s-a construit o zona imensa de petrecut timpul liber. Bineinteles ca fosgaie de turisti dar e atat de mare incat nu-i bai. Am trecut pe langa un mall iar harta spunea ca suntem la doi pasi de acvariu asa ca hotararea a venit de la sine: hai sa vedem pestii.

Of, aici mi-ar trebui poze. Eram ca niste copii sub zece ani, aratand cu degetul la acvarii: uite coralii, oau, uite rechinul, hahaha, uite caracatita. Ma rog, d-astea. Promit sa editez postul mai tarziu cu poze cu pestele Picasso si cu corali.
(pestele Picasso - e ala mic si colorat ciudat, cu dungi oblice)
(coralii)
La piece de resistence este acvariul central URIAS (uitati orice stiati de la acvariul nostru national), plin de rechini si atat de mare incat nu puteai sa distingi peretele opus. In el era tras un tunel astfel incat am circulat pe sub si pe langa pesti. E o chestie sa-ti zambeasca rechinul deasupra capului, mai ales cand are binisor peste doi metri si-l banuiesti de oarece intentii malefice.
(marele rechin neprietenos de deasupra capului)

Pe drumul dinspre acvariu inapoi spre port mai merita mentionate:
- submarinul de jucarie in care ma amuzam eu si o liota de copilasi de vreo sase ani
- submarinul adevarat din lemn - copie a primului submarin din lume, lansat la apa de unde altundeva decat la Barcelona (of, o sa vina si pozele...)

- gramada de oameni care stateau sau dansau pe iarba (se aude, dom' Oprescu?) pe muzica de chitara
- multe, multe biciclete si motociclete (dom primaaaaar, pe bune, se aude??)

N-aveam stare si, dupa acvariu, am ajuns (pe jos, spre disperarea motanului principal) in Parc de la Ciutadela unde-si are sediul Parlamentul Catalunyei si e si gradina zoologica. Gradina am sarit-o ca deja ne cam dureau toate cele, mai ales prin zona de tarsiene/metatarsiene. Ne-am multumit sa zacem pe malul unei balti facand birdwatching: un paun, o liota de inotatoare care ieseau din apa in sir indian, exact ca in desenele animate, si un porumbel nervos care-si zburlea gusa la alt porumbel care mergea tantos si insensibil in fata lui (cred ca primul porumbel era nevasta si ala cu gusa zburlita era barbatul mwahahaha).

Seara s-a incheiat cu dureri de spate si de picioare si cu o portie buna de creveti cu usturoi adusi la masa de un chelner indian care, impreuna cu colegul (tot indian) stiau vreo cinci limbi straine (si asta doar ce i-am auzit noi vorbind) printre care si ceva cuvinte romanesti. Na poftim.