Barcelona - episode 6

Ziua Gaudi.

Cum vazusem deja Palau Guell (e pe La Rambla) si Sagrada Familia, am facut o lista cu restul de case de vizitat si am luat-o din loc. Gaudi a construit ceva, nu gluma, era clar ca aveam treaba multa.
La prima oprire am nimerit in ceva ce se pare ca sa numeste Marul Discordiei, adica o zona de cateva zeci de metri in care se afla trei case foarte speciale apartinand de trei arhitecti foarte vestiti ai Barcelonei: Casa Lleo Morera, Casa Amatller si, ceea ce ne interesa pe noi, Casa Batllo.
Asta e Casa Batllo inainte si dupa sa puna mana Gaudi pe ea haha.
La Batllo ni s-a parut cam usturatoare intrarea asa ca dupa ce au fost destule poze, am luat-o la pas spre cea mai faimoasa casa gaudiana: Casa Mila (La Pedrera).
Asta e uimitoare. Se poate vizita destul de mult in interior, inclusiv un apartament amenajat ca atunci cand a fost construita casa, exista un spatiu destinat unui mini-muzeu Gaudi la mansarda si poti urca pe acoperis unde e un super-spectacol, toate hornurile si aerisirile (chestii utile) su fost mascate cam asa:
Mai era de vazut Casa Vicens dar deja incepusem sa avem iar dureri in oase, la Casa Mila am mers mult de tot prin interior.
Ca si curiozitate, in spatiul de expozitii temporare din La Pedrera era o expozitie de paleontologie. Am vazut acolo cel mai vechi oscior de om posibil, o falanga datata acum 1,3 milioane de ani. Uimitor indeed.

Next stop: Parc Guell.
Ca sa ajungem acolo am urcat de ne-au iesit ochii. Strazile din jur sunt foarte foarte inclinate, din loc in loc exista totusi - Slava Domnului si Primariei - scari rulante.
Am intrat prin partea din spate si cea mai inalta a parcului. Se vede de acolo Barcelona ca-n palma (o mai vazusem si de sus de pe Montjuic si din turn de la Sagrada Familia, dar cine poate rezista unei noi panorame?).
Deja ne obisnuisem cu stilui specific asa ca intalnirea cu terasa principala nu ne-a mai provocat exclamatii. A fost si foarte cald, asa ca in loc de zacut pe bancile in forma de sarpe, aflate in plin soare, am preferat o umbrela si o carafa de un litru juma' de sangria. Useless to say, dupa atata sangria viata a redevenit surazatoare si am avut destul elan sa luam la pas si restul parcului. Tare mi-as dori sa stiu cum e in parcul asta mai pe primavara.
Intrarea:


Si dragonul care o pazeste:

Si gata.