Ultima zi. Dureri de spate si picioare cat cuprinde.
Dimineata eu am sters-o la plaja, blestemandu-ma in sinea mea ca n-am fost desteapta mai devreme cat sa-mi dau seama ca programul ideal in Barcelona ar fi trebuit sa includa plaja mea singuratica de dimineata (Mr. nu suporta soarele) si tropaiala doar dupa-amiaza, ca sa putem ramane si noaptea tarziu in oras. Ma rog, mintea cea de pe urma, reteta va fi aplicata in viitoarele vacante de gen.
Dupa-amiaza am hotarat sa ignoram muzeul Picasso, desi era aproape, deoarece am vazut destule tablouri ale maestrului in muzee deja vizitate. Omul a pictat mult de tot asa ca sigur am sa am ocazia sa-l mai intalnesc.
Ultimul obiectiv: Poble Espanyol. Am crezut ca-i un soi de orasel cu cladiri specifice in miniatura.
Wrong - e un mini-oras in sine, cu 117 cladiri adunate din toata Spania, puse una langa alta astfel incat sa poti vizita intreaga tara in jumatate de zi.
Dupa satul spaniol mai aveam o ultima tinta: Corrida!
Adica Monumental, locul unde inca se mai tin corride in Barcelona. Conform afiselor, sunt destul de rare. Oricum nu cred ca as fi vrut sa vad una. In muzeu am fost doar noi si capetele impaiate de tauri eroici din trecut:
Asta-i culmea, intai ii omoara (cu glorie) in arena, dupa care ii agata de pereti. Mi s-a comunicat ca eu nu inteleg maretia unei corride. Probabil ca asa este. In curte miroase a balega, dusi de miros am putut admira si viitorii eroi, aflati inca in liniste la ei in grajd:
A doua zi ne-am intors la origini.That's all, folks.
Ma dor degetele de atata scris si fundul de atata stat cu laptopul in brate.
Enjoy!
No comments:
Post a Comment