Extrem de tare si incredibil de aproape

"Draga cititorule,
Ma numesc Oskar si sunt inventator, astrofizician si fan Beatles. Am noua ani.
Tati a murit la 11 septembrie 2001. Chiriasul bunicii e mut si are palmele tatuate cu DA si NU. In camera lui tati am gasit o cheie pe care am de gand s-o incerc in toate incuietorile ..."

E prea greu de povestit... Am cartea de mult dar am evitat sa o citesc, intotdeauna am avut o retinere in fata palmei rosii de pe coperta. O luam din raft si o puneam inapoi.
Am luat-o la Barcelona ca back-up la alta carte lunga (despre aceea, in al post). Cu toate acestea, am inceput-o de data aceasta pe ea prima.
E o carte ciudata in care se impletesc cu o gingasie trei povesti din trei suflete chinuite de raul bombelor: Oskar Schell si cei doi bunici ai lui, refugiati dupa bombardamentul Dresdei.
E o carte pentru oameni mari, cu poze. Si cu pagini goale. Cu DA si NU.

Oskar pleaca in calatoria vietii lui cautand in New York acea unica incuietoare din cateva milioane la care sa se potriveasca cheia gasita intr-o vaza verde dupa moartea tatalui sau . Curaj, hotarare, inocenta, lectii de franceza chiulite si multi oameni pe nume Black constituie acum universul micului savant vegan de numai noua ani.
Pe masura ce Oskar cauta, bunica din blocul vecin incepe si ea sa povesteasca.
Cutremurator e cand apare in poveste prima "scrisoare catre fiul meu nenascut", scrisa de tatal fugar si mut.
Incet incet regasirile se intampla. Cheia isi gaseste stapanul, sotia sotul, bunicul nepotul, nepotul sufletul. In ultimele pagini ale calatoriei extraordinare a lui Oskar am gasit si eu ceva: speranta. "All evil" poate fi invins, trebuie numai sa crezi.