Vacanta cu forta

Inca din prima zi de scoala si odata cu aparitia programului fortat de parasire a locuintei fiecare fiinta umana normala dezvolta un ideal dupa care ofteaza permanent: acela al unei zile de stat acasa pe caz de boala nu-foarte-grava in timp ce toti colegii asuda pe ogor.
E o fericire mica si comuna opusa obligativitatii de a te trezi dis-de-dimineata si de a ajunge intr-un anumit loc la ora fixa. Invidia colegilor este mereu de necuprins, mai ales daca motivul pentru care stai acasa exclude durerile si febra.
Problema este ca si de data aceasta se aplica intelepciunea milenara care zice "ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample".
Azi e a cincea zi intreaga de cand sunt fortata sa stau acasa. In primele doua zile am avut noroc si am facut si febra, ca justificare ("ba, nu stau aici de nebuna, chiar mi-e rau").
Azi am ajuns in stadiul in care vreau sa musc. Ma invart prin casa ca o nebuna. Mi s-a turtit fundul de canapea si am facut crampe la degetul cu care butonez telecomanda.
Partea cumplita e ca atunci cand stai la birou visand ca ai putea sa fii acasa vizualizezi de asemenea o gramada de chestii pe care ai putea sa le faci cu timpul tau liber. Eu de exemplu mi-am propus sa invat germana si sa scriu o carte. Dar ce te faci cu valul de prostie inexplicabila care-ti invadeaza creierul insurubat in canapea si care iti impiedica toate aceste minunate avanturi de autodezvoltare?
"TV screen makes you feel small, No life at all..."
Io una nu mai pot. Parca sunt in detox. Pana una-alta am reusit sa-i tai sonorul pocitaniei din care oricum nu iese nimic interesant. Il tin inca deschis, miscarea de pe ecran imi da o vaga iluzie ca nu sunt singura acasa. Citesc concomitent doua carti plus un dictionar de mitologie si butonez disperata calculatorul.
Nu stiu daca am voie sa ma dau pe bicicleta (probabil ca nu deoarece nu trebuie sa agit sangele din picior, uuuffff) iar mancare este cat pentru tot blocul. Curatenie nu fac, prabuseasca-se cerurile.
Sunt intr-o stare combinata de Neliniste si lipsa de chef. Tot in mine trebuie sa gasesc resursele de evadare.
Nu-s nici macar amuzanta azi. I am the Grinch before Xmas.