Azi dimineata, devreme, m-a lovit brusc o amintire veche, legata de obiceiul pierdut de a tine jurnale. Una din cele mai mari placeri ale mele din vremea respectiva era sa rasfoiesc caietele vechi pana cand gaseam notarile facute inaceeasi zi cu un an in urma, cu doi ani in urma, cu cinci-sase ani in urma, sa citesc cu atentie si sa retraiesc emotiile trecute. Un fel de ego-novela, self-blogging in traducere pe limba anilor 2000+.
Textul asta de acum este scris (initial, de antrenament) cu stiloul pe hartie.
Nu mai stiu sa scriu. Desi scuza scrisului pe genunchi se iteste timid, amintirile vin sa contrazica actualitatea, au fost vacante intregi de scris pe genunchi, randuri ordonate, aplecate in aceeasi directie, cuminti, paginile nu semanau a garduri de sarma ghimpata ca acum.
Blogging-ul e diferit. Faptul ca scrii pentru un public potential cenzureaza profund pornirile dictate de legatura initiala cap-mana. Azi, de exemplu, m-am trezit Nelinistita. Vechea poveste, vechea traire, n-am sa scap niciodata. Cred uneori ca nici nu doresc sa scap, dar asta e alta poveste. Am vrut sa-mi aduc aminte ce faceam anul trecut pe vremea asta, acum doi ani pe vremea asta, acum zece ani pe vremea asta. Aiurea. Noroc cu blogul, am putut sa caut usor arhiva din iulie 2009. Ce faceam? Culmea, ma Nelinisteam. Intre munte si mare, ingropata in memorialistica, ma Nelinisteam. O fi ceva cu luna iulie? Trebuie sa caut si prin vechile caiete ale vacantelor.
Mergeam pe bicicleta anul trecut. Acum nu pot, asfaltul fierbe, aerul doare. Ma strecor grabita de la un mediu cu aer conditionat la altul. Incerc sa gasesc timp sa balansez toate metodele de ocupare a mintii care-mi plac, muzica, scris, citit, Twin Peaks (in lipsa lui Dexter, care abia in septembrie incepe sa ucida din nou), sport, germana, prieteni (of, mai rar), gatit, mrrrr, cand inventam ziua de 48 de ore?? Maybe I'm just trying too hard to relax. Incerc atat de tare incat incepe sa devina stresant :))
No comments:
Post a Comment