As vrea sa scriu, dar nu prea stiu ce. M doare capul, nu mai vreau sa invat. Nu vreau sa ajung sa intreb ca Verlaine: Qu'as tu fait, o, toi que voila / pleurant sans cesse / qu'as tu fait, toi que voila / de ta jeunesse?
Il citesc nebuneste, orbeste, pe Eliade. Nu-l prea inteleg. Nu-mi seamana. Ma incapatanez sa incerc sa inteleg. "Isabel si apele diavolului". Incerc. Dar nu inteleg. N-am gasit prin dragoste libertatea si inaltimile dupa care tanjeam. Nu stiu a cui e vina, nu stiu daca e vreo vina de aflat. Totul doare. Toata viata e durere? Deja e atat de greu de dus. Ce am sa fac mai tarziu?
18.54.
"Strange days have found us"
"Love me one time"... mi-ar fi de ajuns o singura data sa ating cerul. Inaltimile mele intunecate. Dar raman aceeasi "unhappy girl, lost all alone". "You are lost in the prison of your own device".
Afurist de reala ce sunt! Vreau multe, dar fac putine.
Traiesc din inertia de a trai.
As fi vrut sa-mi trec degetele prin parul lui si sa-l privesc in ochi fara ca unul din noi sa intoarca privirea. Dar el si-o intoarce, nu ma asculta, nu provoaca certuri nici in gluma, nici in serios si nu da atentie incercarilor si provocarilor mele. Relatia noastra nu variaza de niciun fel. Dar nu intelege. Cred ca nu se poate adapta. Dar daca asta vrea si el? Si crede ca EU sunt incapabila de a ma adapta?
Il citesc nebuneste, orbeste, pe Eliade. Nu-l prea inteleg. Nu-mi seamana. Ma incapatanez sa incerc sa inteleg. "Isabel si apele diavolului". Incerc. Dar nu inteleg. N-am gasit prin dragoste libertatea si inaltimile dupa care tanjeam. Nu stiu a cui e vina, nu stiu daca e vreo vina de aflat. Totul doare. Toata viata e durere? Deja e atat de greu de dus. Ce am sa fac mai tarziu?
18.54.
"Strange days have found us"
"Love me one time"... mi-ar fi de ajuns o singura data sa ating cerul. Inaltimile mele intunecate. Dar raman aceeasi "unhappy girl, lost all alone". "You are lost in the prison of your own device".
Afurist de reala ce sunt! Vreau multe, dar fac putine.
Traiesc din inertia de a trai.
As fi vrut sa-mi trec degetele prin parul lui si sa-l privesc in ochi fara ca unul din noi sa intoarca privirea. Dar el si-o intoarce, nu ma asculta, nu provoaca certuri nici in gluma, nici in serios si nu da atentie incercarilor si provocarilor mele. Relatia noastra nu variaza de niciun fel. Dar nu intelege. Cred ca nu se poate adapta. Dar daca asta vrea si el? Si crede ca EU sunt incapabila de a ma adapta?
No comments:
Post a Comment