20 noiembrie 1994, duminica

11.07.
N-as face nimic.
Nu stiu ce sa scriu. La televizor de aude urland Rage Against the Machine: "you got to do what they toul you!". What??
20.16.
Nu stiu ce sa fac. Ma simt inconjurata de prea multe forte potrivnice, desi nu stiu sa le identific, sa le numesc.
Parca ma paraseste orice putere. As vrea sa ma cufund in intuneric. Alteori, as vrea sa zburd in lumina.
Scriu numai aiureli. Oare varsta sa fie de vina? Oare faptul ca iubesc e de vina? O sa-mi treaca vreodata?
Prea multe intrebari.
Vreau sa fug. De ascultat trupul nu ma asculta. N-are destula vlaga. Sufletul nu ma asculta. N-are destule vise.
Unde merg? Intrebare retorica (?). Cine sunt? Dar voi, in jurul meu, cine sunteti? Stiti sa-mi spuneti?
Vreau putere. Ma doare spatele ("Polly  says her back hurts"). Viata. Putere. Viata. Putere. Viata?
Homo sum, humani nihil a me alienum puto. Cat de afurisit de umana sunt! Ce dorinta de a trai am!
Trebuie sa fug. Dar ce diferenta e intre "trebuie" si "a face". Dar unde sa fug? Televizorul spune: Himalaya.
Vreau sa realizez o singuratate perfecta. Dar asta doar daca n-as iubi. Imposibil. Nu ma simt in stare sa nu iubesc.
Ma sfasie prea multe intrebari.