Perioadele aglomerate si usor worko-depressing ma fac intotdeauna sa renunt la cartile "serioase" si sa plonjez cu avant in marea mea slabiciune (pana acum nerecunoscuta, ole) - cartile cu criminali si/sau spioni.
In ultima vreme sunt mai bolnava de spionita decat de criminalita. Asa ca, avand in vedere ca ultima recolta de la Carturesti a livrat si una bucata carte de marele maestru Forsyth, am fost foarte incantata sa-mi trimit un pic mintea in concediu.
Teapa. E una din cele mai complicate intrigi pe care le-am rontait recent (recent adica de la Trilogia Alba a lui Constantin Chirita incoace). Numai la scrisoarea marelui spion englezo-sovietic catre tovarasul secretar general m-am poticnit timp de cateva ore (erau o manuta de pagini).
Fascinant om, nenea Frederick Forsyth. Tot respectul pentru o minte atat de imbarligata si totodata ata de cumplit de organizata, astfel incat sa nasca asemenea povesti.
Spionul cel bun e un personaj destul de tipic, sters si destept si oarecum neinteles de sefi. E la varsta a doua si seamana destul de bine cu inspectorul Lebel din mult mai celebra Zi a Sacalului.
Cred ca doza de palpitant este foarte bine controlata astfel incat sa nu vrei neaparat sa inghiti paginile in cautarea finalului cu multe gloante (care apare si el, martie din post, se putea?).
Ochiul mintii a vazut deja filmul (desi s-a facut deja unul, in care frumosul spion rus este inevitabilul domn Brosnan). Productia instantanee de film mental califica aceasta carte la categoria "thumbs up", depasind lejer (si cu mult, as zice eu) eticheta de "lectura de vacanta".
Mie mi-a pus mintea la treaba, astfel incat, in conditiile date, neuronul singuratec (ala care ramane acasa in timp ce eu imi petrec cele 8 ore obligatorii pe tarla impreuna cu fratii lui) zice ca e multumit.
No comments:
Post a Comment