Arta de a NU scrie un roman

Aceeasi ultima recolta de carti a furnizat si cartea din titlu. Autor: Jerome K. Jerome.
Il stiti voi. Ala care a scris "Trei intr-o barca". Si "Trei pe doua biciclete". Literatura umoristica, cica.
Il banuiam inca de pe vremea cartilor din seria cu cei trei prieteni de un picut de ticalosie. Adica de faptul ca el de fapt NU scrie umor. El povesteste despre viata si atat. Si viata asta e amuzanta de multe ori, ceea ce o face "worth living", dar contine si al naibii de multe parti dramatice.
Ca wannabe-writer, titlul m-a atras teribil. Plus tentatia unui pic de umor.
Acum, la incheiere, am un sentiment amestecat. Umorul (teribil, englezesc si intepator) e cufundat sub multe, multe intamplari sfasietoare.
Povestea e simpla: patru prieteni se aduna si pun la cale scrierea unui roman. Se intalnesc periodic, beau whisky si pun tara la cale. Tara, nu romanul. Incepe astfel un fel de o mie si una de nopti, in care fiecare povesteste tot felul de intamplari, fie din viata proprie, fie din auzite. Si nu-s toate amuzante.
Nu ma pot abtine sa nu va spun cum se termina povestea acestei nasteri de litere (desi va implor sa o cititi), pentru ca ceea ce am sa citez acum nu mai tine deja de cartea celor patru prieteni, ci de... o sa vedeti.

LE: dracu s-o pieptene de treaba, scrisesem o gramada si, dupa ce am adaugat si poza copertei si am publicat postarea, tot citatul s-a dus ...ii de suflet.
reiau o parte (ca ma dor deja degetele de cat scrisesem... ooofff):

In acest punct, notele mele se opresc si nu mai urmeaza nimic in caiet. Daca vreunul dintre noi s-a mai gandit la roman, daca ne-am mai intalnit ca sa discutam despre el, daca a fost inceput vreodata, daca a fost abandonat... nu pot sa spun. Exista un basm pe care l-am citit cu multi, multi ani in urma si care nu a incetat niciodata sa ma urmareasca. Vorbeste despre un baietel care s-a urcat odata pe curcubeu. La capatul curcubeului, chiar in spatele norilor, a descoperit un oras minunat. Casele erau din aur, strazile erau pavate cu argint, iar lumina care stralucea deasupra lui era asemenea luminii ce se revarsa deasupra lumii adormite in zori. In acest oras erau palate atat de frumoase incat numai privindu-le ti se indeplineau toate dorintele. Templele erau atat de perfecte incat celor care ingenuncheau acolo le erau iertate pacatele. Si toti barbatii care locuiau in acest oras erau nobili si buni iar femeile erau mai fumoase decat femeile din visul unui tanar. Iar numele orasului era "Orasul lucrurilor pe care oamenii au avut de gand sa le faca".