Pierdut obisnuinte. Le declar nule. Doua saptamani - doar de atat are nevoie o minte inclestata de rutina sa uite de tot, sa respire si sa-si aduca aminte ca-i in viata. Am pierdut tot. Obisnuinta trezitului cu gainile, a listelor de cheltuieli lunare, am pierdut grijile, to-do-urile, jurnalele de stiri. Nu le vreau inapoi. Si totusi. A trebuit sa-l parasesc pe Vargas Llosa si sa re-infrunt asfaltul incins. Sa ma trezesc iarasi la o ora cu o singura cifra. Sa fac primul to-do list post-vacanta. Continui sa imi apar cu ferocitate mintea de intruziuni. Ma incearca totusi uneori teama ca si aici, ca si in multe alte unghere din mine, exagerez. Nu cumva am impins atat de tare intrusii (munca, to-do list-urile) in afara notiunii de "bine" incat acum prezenta lor a inceput sa-mi faca rau? Prezenta lor e inevitabila. For a number of reasons (gen "pays the bills", "m-as plictisi fara munca" etc). Pe undeva in rationamentul meu cred ca s-a strecurat o fisura. Idealizarea timpului liber. Iar am pierdut echilibrul. E tare fina delimitarea. E nevoie sa incerc sa impart din nou greutatile din balanta, altfel pendularea asta tampita intre "micul corporatist" si "marele trandav" are sa ma puna din nou sa platesc vama.
No comments:
Post a Comment