Henry James

"I suppose that, whatever serious step one might have taken at twenty-five, after a struggle, and with a violent effort, and however one's conduct might appear to be justified by events, there would always remain a certain element of regret; a certain sense of loss lurking in the sense of gain; a tendency to wonder, rather wishfully, what MIGHT have been. "

"Everything reminds me of something else, and yet of itself at the same time; my imagination makes a great circuit and comes back to the starting-point."

 

He would have made a great blogger. 

(source: "The Diary of a Man at Fifty")

Dear diary - 2

Urmare, de data asta direct pe tastatura:

Dear diary

Azi dimineata, devreme, m-a lovit brusc o amintire veche, legata de obiceiul pierdut de a tine jurnale. Una din cele mai mari placeri ale mele din vremea respectiva era sa rasfoiesc caietele vechi pana cand gaseam notarile facute inaceeasi zi cu un an in urma, cu doi ani in urma, cu cinci-sase ani in urma, sa citesc cu atentie si sa retraiesc emotiile trecute. Un fel de ego-novela, self-blogging in traducere pe limba anilor 2000+.
Textul asta de acum este scris (initial, de antrenament) cu stiloul pe hartie.

Rossi is back!!!

This is pure LOVE for what you do.
Respect!!
and joy, oh, JOY!!!

Fara circumvolutiuni

Back in business, adica exact acolo unde nu as vrea sa fiu.
Cateva celule adipoase in plus (zic cateva, da-s cateva mii probabil) si multe celule mici cenusii in minus. Desi, daca stau bine sa ma gandesc, zicea nenea psihologu' acum vreun an ca atunci cand ne expunem la situatii noi si necunoscute ni se nasc neuroni noi. Conditia era sa mentinem noul stimul vreo doua saptamani activ, ca sa se lege moatzele alea mici unele de altele (dada, stiu ca le cheama dendrite dar e mai haios sa le zic moatze).
Buun. However:

Si primarul a zis: sa se faca asfalt!

Si asfalt se facu pe langa Herastrau, in loc de monumentul istoric, fie-i tarana usoara!
Masina mea se gudura de bucurie, chiar daca deocamdata e doar putin asfalt, cat sa-ti dea pe la nas cu visul care va urma.

Doi dovlecei

Trebuia sa ma duc la sport, dar oboseala si doi dovlecei m-au intors din drum. Sunt zile in care trebuie sa creez ceva de mancare, altfel mi se pare ca am trait degeaba.
Prima idee a fost cea banala: gratar. Ugh, m-am plictisit de dovlecei cu dungi. Plus ca la reincalzire sunt cahhhh rau de tot. Pane = nu, multumesc. Mizerie in bucatarie cat cuprinde, plus calorii si toxine de la deep-frying pasta aia de faina cu ou (tasty, though).
Salvarea a venit tot din Good Food, de unde am luat doar ideea de baza: ce-ar fi sa rad dovleceii? Dar dupa aia? Sa-i fac chiftele? Nu, iarasi deep-frying, nu mai vreau ulei pe pereti. Atunci?
Iata ce s-a intamplat:

Eine Legende

Wer wartet mit Besonnenheit
der wird belohnt zur rechten Zeit
Nun, das Warten hat ein Ende
Leiht euer Ohr einer Legende!
RAMMSTEIN!

Asa au grait, asa a fost. Sunt convinsa ca vor fi mii de cronici pe net, las' sa fie, eu nu pot. Ich habe keine Wörter.

My first tattoo

Me proud!

Mac is quite cool sometimes

Am descoperit, dupa lupte seculare (vreo cinci minute cu tot cu setup) ca mac-ul permite tot felul de setari pentru tastatura, in functie de limba in care vrei sa scrii. Pot sa-mi fac Deutsche Mac, in cazul meu. Sehr gut, numa ca atentie - cand vrei sa functionezi din nou in lumea normala trebuie sa faci clic pe stegulet si sa-l pui iar pe US (of, ce sistem de referinta), asta daca vrei sa-ti mai mearga parolele :))

Ich habe..

... keine Zeit fur schrieben...