Traurig

Aceasta este doar o colectie de note pentru un posibil articol mai detaliat.

Vineri seara

Crisan, Tulcea, Romania:

filtru

ar trebui sa existe un filtru automat pentru informatiile inutile. inclusiv pe bloguri. era o vreme cand erau pline de info utila. acum sunt pline doar de pareri. si multe-s dde la hateri.

Carti de tot felul

m-a starnit rau chestia cu cartile.

probabil pentru ca si eu am fost incredula in fata cartii cu baterie.
sa facem totusi, la mai bine de un an de citit cu butoane, un mic review.

Protestez

In numele Bebook-ului meu.

Pauza de masa - checking mail, facebook, stiri. Si ce vad? Azi e la moda pe FB sa ridici in slavi cartea tiparita in defavoarea ebook-ului. Auzi, cica pe plaja nu poti citi de pe el.

Din pacate, chestia e facuta din ratiuni de marketing. Postarile sunt puse de magazinele de carti romanesti care vad ca gasesc mai comod sa dea la cap ebook-urilor decat sa gaseasca o modalitate de a aduce cartea electronica in stocurile lor.

Invatam

de la un trib gol-golut de pe Discovery World, la moartea unui batran:
"nu am voie sa plang ca sa nu aduc ghinionul asupra noastra. Spiritele rele sunt atrase de suferinta".
Sa invatam, zic.

Cat de mult s-a micsorat de fapt lumea?

Eu sunt cititoare de bloguri, mai mult decat scriitoare (din pacate). Gasesc pe bloguri cele mai bune surse de informatie si de obicei si cele mai bune surse de entertainment. Uneori, caut si gasesc doar micul confort egoist al ideii ca mai sunt multi oameni pe lumea asta care gandesc ca mine. Ma rog, esentialul introducerii e ca citesc multe bloguri. Revenons...

Aargh

De cand ma stiu m-a infuriat sentimentul pe care-l incerc acum: vreau sa scriu, am un milion de chestii de spus, si atunci cand ma pun pe scris cuvintele-mi ies strambe si chioare.
Sau, daca reusesc sa insir cuvinte, ideea se pierde undeva prin meandrele concretului.
Bottomline: I suck. Wannabe jurnalist de rasul curcilor. Pai asa-i frumos??

O prajitura mica pentru un necaz mare

Prajitura mica si cruda in lupta cu o veste scurta si nesuferita. Promit sa o fabric si la Ploiesti candva, e dulce si minunat de sanatoasa (reteta furata de aici) si am facut-o deoarece in fata vestilor rele eu n-am decat doua refugii non-isterice: bucataria si un pahar mare cu continut alcoolizat.
Pentru tine, draga mea. Sper ca intr-o zi sa fac prajitura asta cruda si foarte aromata pentru copiii tai si sa radem impreuna de necazurile trecute de mult.
All my love to you.

Tagine de vita

exercitiu de memorie: ce am pus in oala (fara sa ma uit in reteta)?

Mexican

mezami (vorba unor babe cu blog), tare lene mi-e sa scriu! fac poze si mi-e lene sa le urc aici chit ca-s mandra tare de cateva din ele, ca din ubuntu nu mai merge chestia aia cu "blog this" din picasa si mie mi-e lene sa caut un fix pentru treaba asta, motiv pentru care nici nu-s astazi inginer, si mi-e lene sa stau dupa aia sa rascaiesc prin foldere sa vad cum dracu se numeste fix poza aia pe care vreau s-o pun aici, si mi-e o lene grozava sa fac altceva decat sa muncesc, sa invat, sa-mi car dosul la cycling, sa gatesc, sa citesc si sa dorm...in timpul ala pe care l-as mai avea, MI-E LENE, DAAAA?

(aia din poza e o adaptare autohtona de haleala mexicana care se face in 15 minute, tot de lene, in afara de lipiile de la mega image totul e home-made, fajitas de pui, salata pico de gallo, guacamole si niste chilli inabusiti in tigaie cu ceapa, astia habar n-am cum se mai numesc in afara de ardei :))
a iesit asa de bun incat a doua zi am mai trantit o portie.